De la meșteșugari, obiceiuri, tradiţii din Ţara Zărandului, către o poveste pe Drumul Vinului din Păuliș

De fiecare dată când privesc imagini ce reprezintă viaţa pe care oamenii o desfășoară la sat, una din activităţile reprezentative este cultivarea viţei de vie și producerea fructului:strugurii.

O activitate ce implică trei anotimpuri și o supraveghere dacă vorbim de întinderi mari. După experienţele și poveștile de neuitat cu meșterii din Ţara Zărandului, sunt călăuzit către vestitul Drum al Vinului.
– Tinere călător, oamenii valoroși nu sunt cei care doresc și să iasă în evidenţă.
De aceea caută atent poveștile, principiile și valorile comune, care pot uni acești oameni, fiind spusele Spiritului Arădean.
– Iau aminte, Mărite și înţelepte Spirit Arădean. Mergând cu aceste învăţături în minte, căldura toridă mă face să caut prima fântână sau locuinţă, de unde puteam lua apă. Și cum ajung la prima fântână, un alt sătean deja prezent scoatea apă.
-Bună ziua !
-Bună să-ţi fie inima tinere cocon;
– Ce vânt te aduce pe aici?Nu pari de a locului.
– Apăi no, nu sunt de-a locului dar caut povești faine ale oamenilor din sat.
– Tinere, liniștit doar aci noi ne știm toţi.
– Liniștit că te călăuzește moșul. După ce beau apă, îl ajut să umple găleţile, badea Ion îmi zice mergând.
– De-oi lua-o tu pe drumul cela tot n-ainte și nu te abaţi până la un gard înalt de fier și porţi modelate, vei da de mare om. Acesta grijește via de peste treizeci și cinci de ani.
– Mă duc îndată.Multă sănătate să aveţi, îi închei eu conducându-l cu găleţile până la poartă. Merg ceva vreme și ajung la porţile minuţios modelate.Curtea interioară presărată cu flori, iarbă deasă de un verde puternic, un foișor discret construit chiar în grădină, oferea un aer liniștit zonei.Urma casa, vopsită în culoarea albă, cu 3 arcade mari ce adăpostea de puterea soarelui o verandă.

Imediat ce ridicai privirea puţin dealurile pline de plantaţii de vie.Totul parcă era peisajul dintr-un tablou al unui pictor atent la fiecare detaliu. Mă întâmpină un câine lup negru conplet cu ochi verzi.Se uita atât de atent în ochii, încât intr-o fracţiune de secundă îţi citea frica. Un domn cu o pălărie de fermier, blugi, tricou și un zâmbet larg, ne poftește înăuntru. Povestim câteva minute și apoi ne urcăm prin vie.

– Cu dragă inimă, doar am stat, zis el, dar când dau din mâini sunt mai util. Îmi spune că via plantată proaspătare o durată de viaţă productivă de maxim 50 de ani. Apoi îmi spune: “Via este precu m un copil.Cu cât investeși mai, cu atât produci mai mult.” Îmi explică că vinul este: Aliment, Tradiţie și Religie. Îmi iau rămas bun cu o lecţie pe care am învăţat-o atent.

“Oriunde te-ai afla, nu subestima niciodata unei comunităti.