Zig Zag prin Cuvin: de vorbă cu un iubitor al tradiţiilor

” În urmă cu vreo 5-6 ani, într-o vară, am avut o vizită a unei familii din Arad, care a avut la rândul lor în vizită alte 2 persoane, tată și fiu care erau din România, dar plecați de foarte mult timp în Germania.

Am mers cu el pe la mănăstire la Seghedin, i-am arătat împrejurimile, iar după masă, ne-am urcat sus pe deal. La un moment dat, băiatul s-a uitat fix la mine și mi-a zis ceva în germană. L-am întrebat pe tată ce a vrut să spună băiatul, pentru că nu înțelegeam limba, iar acesta mi-a zis : Dacă noi am sta aici unde stați voi, în 5 ani a-ți veni la noi în ciorapi și cu pașaport. Astfel spus – ” Habar nu aveți ce zonă aveți și unde stați”. Acela a fost momentul când a început să se aprindă în mine scânteia, pasiunea pentru a colecționa tot ce e vechi, fotografii legate de diverse evenimente, de școală, de biserică, de tot ce ține de cultură, tradiții, obiceiuri. Acum lucrez la o broșură , ”Istoria bisericii din Cuvin”, iar apoi, cu acceptul urmașilor unui învățător pe nume Drecin, vreau să scot o carte, sub forma unui atlas școlar, o monografie în imagini și fotografii reprezentative a satului Cuvin.”
Este genul de persoană care este legată sentimental foarte mult de loc, de tradiție. Îi place foarte mult să călătorească, să vadă locuri noi 1-2 săptămâni, maxim o lună sau două, dar apoi să se reîntoarcă, chiar dacă ar exista sau nu Săgeata Verde, primul tramvai din Cuvin, mai exact din SE Europei (acesta a început să fie pus în funcțiune în 1906 și s-a scos din circuit în 1991; era o mândrie a satului în acele timpuri).

În ceea ce privește tradiția, cel mai mult l-a impresionat și încă îl impresionează, din păcate, faptul că există tot mai puțini oameni care pun preț pe așa ceva, pe lucrurile cu adevărat de valoare. ” Mulți sunt luați de valul capitalismului și tot ce vine din afară. Nu mai avem timp să vedem frumosul de lângă noi.

El e acolo, chiar există. Nu mai avem timp să le recunoaștem. Locurile frumoase le văd din păcate alții, care sunt sătui de lux, sticlă,etc și care vin și caută lucrurile, simple, frumoase, cu adevărat importante.”

ZiggY

În căutarea tezaurului din Cuvin: Săgeata verde, tradiții și folclor

După întâlnirea din Sâmbăteni, vedeam că drumurile „du-te vino”, cu bicicleta prin Câmpia Aradului au dat roade. Descoperisem mulți oameni faini și locuri interesante în Păuliș, Barațca, Lipova, Miniș sau Ghioroc.
Totuși din cele trei sate ale Ghiorocului, Cuvin rămânea neexplorat. Auzisem de Săgeata Verde, de folclorul de aici și mai ales de mândria de a fi cuvinean!

Cum nimic nu este întâmplător, chiar înainte de a pleca spre Arad, am întâlnit un cuvinean, sută la sută, care avea să-mi arate tezaurul pe care îl deține satul său.
Pedalam contra vântului, lăsând Soarele mai domol al amiezii să mă înfășoare în razele sale.
Iată că am ajuns la hanul său, o mică proprietate a familiei, o doua preocupare pe lângă meseria de inginer electronist.

– Bine ai venit în Cuvin Ziggy! spuse domnul înalt din fața mea, cu părul și mustața în același ton: negru ca abanosul. Avea o voce puternică și impunătoare.
– Ziua bună domnule!
Puteam observa limpede că e un suflet deschis și sincer.
Ne-am așezat să povestim la o masă, în hanul său, cu pozele Săgeții Verzi tronând pe un perete.
– Ziggy, îmi spune el la un moment dat. Sunt clipe în viața unui om când anumite cuvinte puse în contextul potrivit îi schimbă complet viața.
Îmi amintesc de întâlnirea cu tatăl său și un tânăr de pe meleagurile nemțești. Am fost sus, pe dealul de unde se vede tot Cuvinul. Neamțul mi-a spus atunci, uitându-se fix la mine că: Dacă noi am sta unde stați voi, în cinci ani ați veni la noi în ciorapi și cu pașaport.
Îl priveam fix, așteptând reacția sa.
– Acele vorbe au aprins în mine scânteia pentru ca tot ce înseamnă folclor, tradiții și frumos în satul Cuvin să fie dezvăluit lumii. E un tezaur foarte valoros.
Următoarele minute lăsau să se vadă un om, mândru de originile sale și proactiv.
– Un lucru cu care ne mândrim noi cuvinenii este Săgeata Verde, primul tramvai electric din sud-estul bătrânului continent. Am strâns toate fotografiile pe care le-am găsit în perioada lui de funcționare(1906-1991)
Cât de plăcut este să vorbești cu un om însuflețit de pasiunea sa, gândeam eu în timp ce-l ascultam.
– Ziggy, reluă el , cu cât cercetez mai mult Cuvinul, cu atât descoper mai multe tradiții și obiceiuri străvechi . Culmea, de când am hotărât să mă concentrez în această direcție, multe materiale utile vin mai ușor la mine: fotografii, cărți, obiecte de la oamenii simpli și altele.
Bucuria sa a sporit când mi-a spus că este pe cale să publice o monografie a Cuvinului.
– Sunt multe lucruri pe care un turist poate să le vadă aici tinere călător! Oamenii sunt însă cei mai importanți. Sunt personalități care au plecat de aici. În plus, cuvinenii sunt oameni harnici și dârzi. Prețuiesc frumosul și știu să te primească când ești invitatul lor.
– Confirm, îi răspund eu zâmbind.

Cu greu am întrerupt firul poveștilor, căci era vremea să-mi continui drumul spre Arad. Cuvineanul m-a învățat că nu contează unde locuiești pe meleagurile acestui popor. Contează cât de mult îți potrivești ochii minții să vadă frumusețile locului și inima ca să se implice în dezvoltarea lor!

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)