Ziua 1. Ne-am trezit în paradis!… La Pensiunea Paradis din Râureni.

12903781_899676076796790_1357839155_o

Femeia din imagine este unul din personajele pictate prin camerele de hotel. Observă acea nuanță deosebită de portocaliu aprins… 🙂

Am pus la cale o planificare generală pentru întreg județul (vreo 2 ore), apoi am mers să mâncăm la Taverna D’Amici pentru aventura ce urma să fie…

12915211_899680896796308_1124698362_o

Prânzul la Taverna D’Amici…

La Ocnele Mari am ajuns cu multă poftă! Deși abia mâncaserăm, noi încă salivam… după aventură, desigur!

Prima oprire indicată când ajungi aici este la Centrul de Informare Turistică din Ocnele Mari. E chiar în spatele Primăriei. Aici l-am cunoscut pe Bogdan, ghidul nostru (obligatoriu) de călătorie.

12674575_1038653672868704_2105010361_n

Am luat pliantele și informațiile de care aveam nevoie, l-am luat pe Bogdan și am pornit la drum…

Iar în spatele Centrului, am vizitat Biserica Sf. Gheorghe. Adelina a avut ocazia să-și exerseze talentul proaspăt descoperit de fotograf, în timp ce noi o încurajam în expresii hiperbolice de pe margine: „extraordinar! nemaivăzut! ești un adevărat talent! nici talentul nu e mai adevărat decât tine!” etc.

12894497_893139577450440_1971961896_o

Nu am reușit să intrăm în biserică, dar am văzut piatra funerară din fața ei. E mai veche decât biserica și are un aspect care povestește despre teroarea vremurilor apuse: e arsă, foarte veche și aproape înfricoșătoare prin nuanțele ei bolnăvicioase…

12722615_893139910783740_476058797_o

Dar asta nu-i nimic… Ai văzut vreodată „interioarele” unei biserici? Când am ajuns la ruinele bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, exact așa m-am simțit – de parcă aș fi intrat în cea a mai rămas din ființa ei, topită sub aciditatea timpului. Construită tocmai în 1500, sfinții pictați pe pereții ce au mai rămas întregi, apar ca niște fantome șterse ale trecutului, datorită mucegaiului care îi albește și îi face 3D.

12527944_1038962669504471_1703549622_n

Ajung în fața altarului. Chiar acolo, mă încântă să văd o insuliță curajoasă de verde. Pășesc pe rotundul de iarbă către altar. Vreau să intru și parcă simt spiritele din jur cum mă ceartă:

12922101_899688200128911_872233030_o

Noi am făcut lumină în poză. În altar era foarte întuneric și abia distingeam detaliile. Când vei ajunge, vei vedea ce nu se vedea… 🙂

– Femeile n-au voie în altar!!!

– Hei!… Credeam că nu se mai țin slujbe aici! Eu mă retrag…

La Fântâna Buridava! După ce am ieșit din altarul acela ros de șoareci și mâncat de molii (asta este senzația ce mi-a lăsat-o), aveam nevoie să-mi răcoresc chipul bântuit cu apă curată și rece. Am pus mâna pe cumpănă și am lăsat găleata să cadă între pereții de piatră, pentru a o readuce la lumina zilei plină ochi cu apă. Mm… Delicioasă!

12874335_893980497366348_2013439081_o

– Dacă priviți în interiorul fântânii, începe Bogdan să ne povestească, veți vedea un tunel. Se spune că dacii alimentau așezările din aval, prin niște conducte din lut ce porneau de aici.

buridava fantana

– Dar ce e la capătul dealului? întreabă Cosmina curioasă.

– Acolo a fost Cetatea Dacică Buridava. Acum, nu se vede mai nimic… Putem merge dacă vreți, dar v-am spus…

– Hai să urcăm!! ne îndeamnă Cosmina imediat.

Așa că urcăm… Dealul era destul de abrupt. Cum altfel? O cetate de apărare va fi mereu „cocoțată” într-un loc mai greu de ajuns, de unde se pot depista inamicii. Nu știu ce era mai amenințător la noi: condiția fizică de invidiat a fetelor sau ritmul greoi de urcat al băieților. Hm…

12336116_1038962639504474_1860505243_n

Aceasta se vrea o poză artistică. A se trata ca atare…

A fost, totuși, mai dificil de urcat decât ne-am fi imaginat și pentru că era plin de frunze uscate pe pământ. De multe ori alunecam pe loc în încercarea de a mai înainta un metru. Ei, într-un sfârșit am ajuns… Nicăieri! Nu era nimic acolo. Nici cetate, nici priveliște. În clipa aceea mi-am dat seama:

Nu destinația contează, ci aventura!

Aerul era curat, apa cristalină pe care am băut-o încă ne hidrata corpul, soarele strălucea frumos, iar oxigenul pompa prin mușchii pedepsiți de sedentarismul urban.

Poză de încununare a victoriei! Vii și tu? :D

Poză de încununare a victoriei! Vii și tu? 😀

La coborâre, am găsit o cărare deja bătătorită, mult mai puțin abruptă și fără prea multe frunze, semn că au trecut mai mulți oameni pe aici.

Coborârea... Mai cu stil decât urcarea. :)

Coborârea… Mai cu stil decât urcarea. 🙂

Curiozitate: Știi cum se cheamă un pământ fără frunze?… Răspunsul la această întrebare îl vei afla în partea a II-a a aventurii prin Ocnele Mari.

***

Acest fragment face parte din cartea Zig Zag prin Vâlcea – Povești și locuri, pe care o vom lansa oficial pe 27 aprilie, la evenimentul Zig Zag prin Vâlcea. Vei fi și tu alături de comunitatea din județul Vâlcea? 🙂

 

Cu spirit de aventură,

Laura și Echipa Zig Zag prin Romania! 😀

12919420_899700516794346_1514049690_o

 

 

 

 

 

Echipa Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!
Echipa Zig Zag prin România