Care este legătura dintre motanul somelier și Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați?

Podgoriile întinse de viță de vie mi-au arăta magia lor, în județul Arad. Timp de două săptămâni, am explorat ceea ce localnicii numesc Drumul Vinurilor. De la Șiria, la Pâncota, Miniș sau alte comune, podgoriile și cramele mi-au deschis porți în universul vast al viței de vie. Iată că am ajuns în Arad, punctul final al acestui traseu.

Pictorul arădean care se pricepe și la scenografie m-a ghidat către o inițiativă inedită a unor arădeni pasionați de tot ce înseamnă vinuri bune.
– Oamenii aceștia sunt chiar simpatici, îmi spunea el cu blândețea lui caracteristică. Organizează degustări de vinuri de calitate pe meleagurile poporului de la care înveți. În activitatea lor sunt ghidați de spiritul motanului somelier!
– Voi vorbi cu ei negreșit! spun eu, însuflețit de o noua perspectivă.
Era o după amiază toridă de mai în Arad când am mers să-i întâlnesc. Simțurile mele, toropite de căldură au revenit la viață în camera răcoroasă în care am fost invitat.
– Ziua bună Ziggy, mă întâmpinară veseli trei dintre cei patru fondatori ai clubului-doi domni și o doamnă.
Ochii mei se bucurau de paharele și sticlele de vin pentru degustare frumos aranjate. Ambientul era unul inedit! Pereții erau plini de tablouri cu fotografii ale oamenilor de seamă, din toate domeniile, din multe popoare ale lumii. Ce le făcea speciale erau autografele primite de la fiecare personalitate. Două momente importante ale istoriei lumii erau imortalizate prin fotografii vechi: prăbușirea dirijabilului Hindenburg și episodul fatal al președintelui Kennedy.
– Un pahar de vin ? mă întrebă Vali, un bărbat solid, cu barba atent îngrijită.
Imediat am fost servit cu un pahar de vin spumant alb. În momentul degustării, papilele gustative se deschideau precum florile pentru ca aroma fină a vinului să pătrundă.
În câteva secunde, curiozitatea mea era precum o bombă cu ceas căreia îi venise timpul. Întrebările despre autografe, vinuri și activitatea clubului se revărsau spre ei cu generozitate.
Dan, celălalt domn și Adina îi erau prieteni de 28 de ani. Împreună, au lămurit misterul motanului norocos, somelier vestit. El era spiritul care îi îndemna să deguste vinurile bune și să creeze un mediu în care ceilalți pasionați de studiul străvechii licori veneau cu drag ca să învețe.
– Știi ce este un somelier ? mă întrebă doamna la un moment dat ?
– Persoana care știe să deguste vinul și să aprecieze calitatea lui?
– Da, dar mai e ceva. Ziggy,a fi somelier înseamnă mai mult decât doar a degusta vinul, îmi spuseră. Este o știință întreagă care îmbină alegerea vinului, a celorlalte băuturi și binențeles a mâncărurilor servite la masă.
– E un fel de a fi, completă Vali. A fost o călătorie interioară să ajungem la el. Ce vezi și ce auzi de la noi acum este materializarea acestuia.
– Ideea a trecut dincolo de noi. Mai bine zis scopul ei, interveni Dan. Avea o dicție excelentă iar părul alb, cu o șuviță care răzbea dincolo de ochelarii de soare îl făceau să pară un profesor care își preda liniștit lecția. Continuă apoi:
– Oamenii vin la evenimentele organizate de noi aici sau la diverse crame pentru a descoperi vinuri în care noi credem. Dar poate cel mai important, la o degustare de vinuri oamenii se conectează la nivel autentic… Leagă prietenii, vorbesc despre ce îi pasionează sau gătesc împreună cu noi.
Îi îndrăgeam pe cei trei prieteni pentru naturalețea lor.
La un moment dat Adina deschide ușa și…țuști! Motanul somelier era alături de noi. Mă privi fix puțin apoi se lipi de piciorul meu. Verdictul său era dat! Eram noul său prieten. L-am răsplătit cu o mângâiere!
Nici nu mi-am dat seama cât de repede trecuse timpul! Vinul bun acompaniase discuția. Aveam sufletul plin de poveste, idei și exemplul celor trei.
Venise însă vremea plecării! Mi-am luat rămas bun cu o îmbrățișare de la Dan, Adina și Vali-oamenii pentru care degustarea vinurilor devenise o artă.

Șederea în Arad se apropia și ea de un final. Mai erau multe arte de explorat. Antreprenoriatul era una dintre ele, practicată intens pe meleagurile arădene. Despre asta îți voi povesti în continuare!