Ziggy descoperă  secretele licorii zeilor în Mehedinţi! Laurent Pfeffer și Crama Corcova

În lung și-n lat, în lat și-n lung. Am nevoie să îmi reîncarc bateriile și nu pot face asta decât prin aflarea unei noi povești. De la un alt om fain.

Să fiu sincer, abia aşteptam să ajung la o cramă despre care am auzit multe cuvinte de laudă-Corcova

Cuvintele astea se refereau atât la proprietari cât și la produsul finit care îţi răsfaţă simţurile cu o sumedenie de arome. Sper să nu mă credeți și să vă convingeți singuri! 🙂

Compania Viticola Corcova, o proprietate Roy & Dâmboviceanu, a luat ființă în anul 2005 în satul Corcova, județul Mehedinți. Da, am ajuns la destinație!

M-a întâmpinat Laurent Pfeffer, oenologul cramei.  Am intrat în sala mare, cu o acustică excelentă. La stânga și la dreapta era plin de butoaie aflate parcă în penumbră. Era o atmosferă medievală. Încă de la intrare simțeam un miros dulce-acrișor care îmi bucura nările și mă invita înăuntru.

-Pot să zic WOW! Să munciți cu drag și spor! spun eu plin de energie.

-Mulțumim! răspunse Laurent în româneşte dar cu accent franţuzesc ataşat.

Voiam să ştiu mai multe despre tărâmul pe care ajunsesem.

Nici nu a mai fost nevoie să întreb. Oenologul a început povestea:

-Crama e a lui Bibescu, are cam 100 de ani și ceva. Clădirea din față e construită de comuniști iar după 1989 s-a vândut la fier vechi mult utilaj… Domnul Șerban Dâmboviceanu conduce crama alături de asociatul său francez Michel Roy.

Laurent deține în paralel o vie și urmează să își facă propria cramă, nu foarte departe de crama Corcova.

-De când sunteți în România?

-Din 2007. Șerban a venit  din București, după ce a lucrat câțiva ani în Franța. Înainte, se plimba prin toată țara. Acum stă mai mult aici, în Mehedinți.

Nimic nu întâmplător…Prezenţa constantă a celor doi la crama Corcova şi-a spus cuvântul.

Am urcat în mașină să vedem și partea lui de vie .Aveam carnețelul și pixul pregătite să îmi notez cât mai multe despre câte avea să îmi povestească.

-De ce ai optat să pornești singur?

Francezul zâmbi.

-Eu când am ajuns aici căutam niște terenuri. Șerban căuta un inginer și ne-am găsit. Îmi plăcea România și îi știam potențialul viticol.

Podgoria Corcova

Am trecut și pe lângă via lui Șerban, care e mai veche și foarte îngrijită. Odată și odată îmi voi face timp să mă întorc aici pentru a o fotografia, părea să-şi spună Laurent.

-Te-ai muta înapoi în Franța sau ai rămâne aici? il întreb eu la un moment dat.

-Am prea multe motive să rămân, spuse francezul care privi insistent via.

Involuntar, am schițat un zâmbet. Cumva speram și chiar intuiam că va spune asta.

-Ce e amuzant…continuă el…şi  Bibescu a adus un inginer francez din Alsacia, pe Sauget.

Se repetă istoria. Bibescu a fost bun prieten cu Marcel Proust și Proust a venit până aici.

Marea provocare

Fiindcă tot s-a adus vorba despre istorie şi Franţa, concluzii noi mi-au dat năvală în minte.

În România nu se mai pune preț pe ce este vechi… În alte țări ce este vechi e primordial. Asta e marea provocare: să pui în valoare locurile și oamenii trecutului cât mai mult. Aşa înfloreşte turismul.

Revenim la discuţie şi la activităţile cramei.

-Pe Youtube apar filmulețe când căutați Corcova Trail Rails. La noi se organizează un maraton pentru alergători și cicliști, prin vie.  Din întâmplare m-a contactat un tip care organizează curse. L-am sponsorizat. În schimb, el  ne-a organizat maratonul.

– Partea bună e  că promovezi crama, viticultura,turismul viticol dar și sportul.

-Da, răspunse Laurent fericit. Toate în acelaşi timp.

De la idee la realitate

Cât eu dau pagina cu ce am scris în grabă, Laurent încetinește mașina și simt o mică schimbare de spirit la el. Întinde brațul și îmi arată un teren în dreapta. Îi sclipesc ochii în timp ce, cu emoție în glas, îmi spune:

-Uite, Ziggy, asta va fi crama mea!

-În cât timp?

-La anul, sper!

-Te vizitez!

-Te aștept cu drag!

Ce am mai aflat la crama Corcova ?

Cu o finanțare europeană, e posibil să se facă o regiune turistică în Oltenia, lângă Dunăre, parte din România și parte din Serbia. Ar fi un proiect pentru dezvoltare turistică și totodată o idee genială!

A trebuit să poposim puțin. Am coborât din mașină și l-am urmat pe noul meu amic. Cu ocazia asta, Laurent m-a surprins grozav arătându-mi o comoară puțin cunoscută. În călătoria asta olfactivă am dat de un miros surprinzător de plăcut, de vechi și de vanilie. Apoi, le-am văzut: documente, scrieri ale casei Bibescu din arhive.

-Wow, ce-i aici! Pfoaai…!

Nu-mi puteam opri exclamațiile de uimire văzând documente și obiecte atât de vechi de care oficialitățile nu se interesează…

Pornind din nou la drum am început să vorbim despre o următoare activitate, o degustare de vinuri. Deja simțeam gustul vinului și vedeam procesul de fabricație, de la culesul strugurilor aurii la transportarea lor în lădițe și sucul obținut după presare.

O altă întâlnire interesantă la orizont

Am aflat că Șerban, unul dintre directori, este în zonă. Ştiind povestea locului mi-am dorit şi mai mult să îl întâlnesc.

Cramele Corcova

Într-un final am ajuns la crama Corcova, locul preferat al turiștilor.

Bineînțeles că mi-am făcut pe plac și m-am delectat cu puțin vin. Am păstrat în memorie poveştile lui Laurent și imaginile superbe de la cramă. În memoria mea și cea a aparatului de fotografiat, că altcumva nu se putea!

Din neant a început să se audă A beautiful life de la Tim McMorris . M-am surprins în timp ce băteam cu piciorul în podea pe ritmul energic al melodiei, așteptând cu nerăbdare următoarea convorbire.

Urmează discuția cu domnul Dâmboviceanu! Într-un articol viitor 🙂

~Ziggy aka Ana Maria Iscru

Ai încercat vinurile de Corcova? Ce alte crame din România au renăscut precum cea din Mehedinţi?

Hai să povestim! 🙂

ZiggY