Zig Zag prin Băile Herculane aduce zile de poveste! Şi de povestit mai departe. De data aceasta protagoniştii nu mai suntem noi ci oameni dragi nouă, care fac parte din comunitatea Zig Zag.
Este vorba despre Laura Cheţa, copywriterul nostru din Huşi. Pentru articolele scrise am răsplătit-o cu propriul ei Zig Zag! 🙂 Alături de fratele ei Silviu au ales ca destinaţie zona turistică Băile Herculane, judeţul Caraş Severin!
Ce au experimentat? Ce locuri frumoase au vizitat? Cu ce peripeţii te îmbie să călătoreşti ? 🙂
Află direct de la Laura în cele ce urmează!
“Spiritul adevăratei călătorii constă în libertate, perfecta libertate de a gândi, a simţi şi a face tot ce îţi doreşti.”(William Hazlitt) |
Zile de poveste în Băile Herculane! Şi nu numai! 🙂
Şi-am pornit la drum, spre… locaţia care avea să ne fie punctul de plecare spre multe locuri spectaculoase.
La ora 6:30, am plecat cu maşina, împreună cu fratele meu spre Băile Herculane. Deşi traseul a fost foarte lung, munţii, râurile şi multe alte peisaje superbe ne-au însoţit tot drumul.
Prima oprire a fost pentru a admira din nou frumoasele Chei ale Bicazului, iar după terminarea lor Lacul Roşu, un loc faimos, plin de legende misterioase, motiv pentru care a fost numit chiar şi “Lacul Ucigaş”.
Răcoarea dimineţii de acolo ne-a revigorat complet şi ne-a dat energia necesară pentru a ne continua drumul către alte peripeţii.
Şi astfel am ajuns la Castelul Corvinilor ( Huniazilor) din Hunedoara. Aspectul său medieval şi impunător ne-a făcut să ne pierdem în epoca sa.
Ne-am plimbat apoi pe malul râului ce curgea liniştit la marginea lui. Cu toate că n-am fi plecat prea curând de acolo, era timpul să ne continuăm drumul spre destinaţia principală. Astfel, după 14 ore de drum, am ajuns în Băile Herculane unde am fost întâmpinaţi de Gara în stil baroc.
Pentru cei care doresc să afle mai multe detalii despre această gară, informaţii se găsesc în cartea Zig Zag prin Caraş-Severin.(în curs de apariţie)
În scurt timp am ajuns şi la Hotelul Diana, amplasat într-un deosebit cadru natural. După o odihnă binemeritată, ne-am trezit dis de dimineaţă pentru o nouă aventură. Înainte de a porni la drum, am stat relaxaţi în balcon. De la etajul 6 al hotelului am privit frumoşii munţi şi cum soarele începea uşor, uşor să-i cuprindă în razele sale călduroase.
Info de la zig zagări: La 5 min de mers pe jos se află Afrodita Resort&Spa, nominalizat la Romanian TopHotel Awards pentru Hotelul Anului la categoria turism balnear, Spa-ul anului si Directorul general al anului.
După ce ne-am răsfăţat cu acest superb peisaj am pornit spre Baia de Aramă în căutarea renumitelor cătune Scărişoara şi Ineleţ.
După câţiva km, am ajuns la punctul de reper (o staţie veche) care avea să ne conducă spre locurile de dincolo de nori, desprinse din rai.
Astfel, după ce am traversat podul de peste un râu liniştit, am început urcuşul pe serpentine ce ne urcau mereu în zig-zag.
Cu cât urcam mai mult, cu atât ne simţeam mai aproape de munţii care se vedeau în depărtare. Când ajungeam la câte un punct de belvedere exclamam mereu : ”uaaaau, uite ce frumos se vede.”
Dar ce văzusem până atunci nu era nimic!
Abia când am ajuns în vârf de munte, am fost cu adevărat uimiţi de peisajul mirific care ni s-a dezvăluit.
Ca să nu mai spunem că aerul era din cel mai curat pe care l-am simţit vreodată! Era cu adevărat un miros divin, pe care îl simţeam pentru prima dată în viaţă. Aerul era plin de mireasma ierbii încă cu rouă, a coniferelor şi frunzelor, a fânului, a margaretelor şi a florilor proaspăt înflorite în copaci. Am alergat, am luat prânzul şi ne-am bucurat din plin de fiecare moment petrecut acolo. Ne-am şi rătăcit de două ori cam 10 minute pe traseu, dar am stat de vorbă cu o bătrânică şi cu un alt localnic care ne-au dat indicaţii şi ne-au binecuvâtat călătoria.
Cel mai interesant aspect al aventurii noastre a fost faptul că, noi am crezut că vom ridica scările ce ne conduc spre cele două cătune, dar când colo, le-am coborât. Asta a fost cu adevarăt spectaculos! De acolo de sus, văzând cât de abrupt e, curajul de a coborî, cel puţin în cazul meu, a venit după câteva clipe de ezitare. În scurt timp, fratele meu a început coborârea iar eu l-am urmat.
Pe la a doua scară coborâtă era cât pe ce să pun piciorul exact pe o şopârlă, care probabil că-i plăcea prezenţa mea, pentru că a coborât odată cu mine, pe o stâncă aflată la mică distanţă de scară.
După ce am ajuns la baza celor 4 segmente de scară, am continuat să coborâm prin alte locuri de vis până ce am ajuns din nou la şosea. Peisajul ne-a încâtat la fiecare pas, iar călătoria chiar a fost binecuvântată de multe rugăciuni scrise pe lemn, care ne-au însoţit pe tot parcursul coborârii.
Am fost în multe zone montane din ţară, dar nu am văzut atâta frumuseţe de jur-împrejur şi n-am simţit nicăieri un aer atât de proaspăt, plin de atâtea miresme diferite şi încântătoare. Deja am promis că la vară, vom reveni la Scărişoara şi Ineleţ, pentru a vedea un răsărit şi un apus de soare, pentru a cutreiera cât mai mult pe meleagurile ce par desprinse din poveşti.
Pentru cei care doresc să descopere mai multe despre aceste două cătune, informaţii se găsesc într-un alt articol scris de mine, aici!
Aventura noastră însă nu s-a terminat aici. După ce, cu lacrimi în ochi (în cazul meu) am părăsit Scărişoara şi Ineleţ, ne-am îndreptat spre Cascada Vânturătoarea. Am urcat timp de o oră şi jumătate pe munte, pe un traseu foarte abrupt şi solicitant. Ne-am întâlnit mereu cu oameni care coborau şi ne salutam, iar ei ne doreau succes, ştiind cât de greu este traseul.
Dar a meritat din plin!
Am descoperit o cascadă uimitoare care curgea prin mijlocul unui munte stâncos şi care prin căderea ei forma o perdea de ploaie uşoară. Trecând exact pe sub ea, am simţit răcoarea stropilor aduşi de vânt pe obrajii mei înfierbântaţi.
Am admirat şi câţiva alpinişti, iar eu mi-am făcut un nou tovarăş de drum, care părea că nu mai vrea să meargă cu stăpânii săi, ci cu mine.
Pentru că se întuneca, venise momentul să coborâm cât de repede puteam pentru a nu ne prinde noaptea prin pădure. Astfel a mai trecut o zi minunată din excursia noastră.
Când credeam că am văzut atâtea frumuseţi, natura ne-a demonstrat că mai are atât de multe să ne arate!
În cea de-a treia zi a sejurului, în răcoarea dimineţii, am descoperit o bijuterie şi o minune a naturii, Cascada Bigăr! De multe ori am auzit şi citit atât de multe despre ea, dar acum, văzând-o real, am fost cu adevărat impresionaţi de frumuseţea ei.
Nu m-aş fi mulţumit doar să o admir, aşa că am facut tot posibilul până am ajuns exact pe ea şi apoi faţă-n faţă cu cea mai frumoasă cascadă pe care am văzut-o până atunci.
Cu forma sa deosebită şi cu apa curgând la un debit destul de ridicat, pur şi simplu ne-a cucerit. Cât am stat acolo, am simţit că visez. Timpul pentru mine s-a oprit!
Imaginează-ţi cum ar fi să fii atât de aproape de ea, să auzi apa curgând şi să vezi cum în căderea sa, formează o extraordinară perdea de apă cristalină… iar când vântul bate, să simţi răcoarea stropilor de apă cum îţi înfioară toate simţurile.
Cu lacrimi în ochi mă despart de tine, frumoasa mea cascadă!
Cu greu, Silviu a reuşit să mă convingă că era momentul să vizităm şi alte locuri. Astfel, după aproximativ jumătate de oră, am ajuns în comuna Eftimie Murgu, cunoscută şi cu numele de Rudăria.
Aici am putut vedea, dispuse de-a lungul unui râu, celebrele mori de apă. Cu nume sugestive precum: Moara de la Tunel, Moara din Ţarină, Îndărătnica dintre râuri primite de constructorii lor şi amplasate într-un superb peisaj, morile au devenit renumite şi atrag de an de an tot mai mulţi turişti.
Notă: Morile de la Rudăria se găsesc în Valea Almăjului. Poţi viziona hyperlapse-ul Zig Zag prin Valea Almajului aici.
Din păcate timpul nu ne-a permis să vizităm toate morile, dar vom reveni să facem un traseu cu bicicleta alături de oprirea la fiecare moară în parte.
O noua aventură ne aştepta!
Am pornit din nou la drum, de data aceasta spre Orşova! Imediat după ce am intrat în oraş, deja eram invidioşi pe oamenii care locuiesc acolo. Silviu îmi tot spunea:
-Când mai vin prin aceasta zonă, vreau să stau şi eu în balcon, să admir Dunărea şi să inspir aerul ei!
-Crezi că numai tu vrei asta? îi răspuneam mereu aprobator.
Continuând drumul, deodată, de după un colţ de munte, amândoi am rămas surprinşi de uimire. În toată splendoarea ei, ni s-a arătat construcţia cu Chipul lui Decebal !
Atunci am exclamat: Doamne, câte frumuseţi poate să facă omul! Am parcat maşina aproape de Mănăstirea Mraconia şi l-am sunat pe domnul Alin Subţire, persoana noastră de contact datorită căreia, un alt Alin, ne-a plimbat cu barca pe Dunăre.
Până atunci, ne mai plimbasem prin alte locuri din ţară, ori cu barca, ori cu vaporul. De fiecare dată a fost special pentru că am văzut locuri diferite. Iar acum eram nerăbdători, pentru că aveam să ne bucurăm de o plimbare pe Dunăre cu adevărat încântătoare.
Prima dată, am trecut pe sub pod şi am ajuns până lângă Chipul lui Decebal. Privindu-l din barcă, era uriaş. Alin, ghidul nostru, a fost foarte amabil şi ne-a oferit multe informaţii pe tot parcursul plimbării. Am văzut Cazanele Mici, apoi ne-am îndreptat spre Cazanele Mari. Când am privit mănăstirea din barcă, părea total diferită faţă de când am privit-o de pe uscat.
Barca a început să prindă viteză… părul îmi zbura în toate părţile, aerul curat îmi răsfăţa plămânii, iar ochii nu ştiau încotro să privească pentru a păstra amintirea deosebitei privelişti când mai mult în minte.
Un lucru de care am rămas pur şi simplu uimită, a fost atunci când am trecut din Cazanele Mici în Cazanele Mari. Dacă în primele aerul era cald, în momentul trecerii acesta s-a schimbat brusc, devenind foarte rece. Totul s-a întâmplat într-o secundă, nu-mi venea să cred.
Am ajuns apoi în faţa Peşterii Ponicova, iar la întoarcere, ne-am coborât pentru câteva minute din barcă pentru a vizita Peştera Veterani.
Nu numai privirea s-a bucurat ci şi toate simţurile mele!
Un moment care mi-a rămas în minte a fost atunci când aerul rece s-a îmbinat cu mireasma Dunării şi cu mirosul divin al florilor de liliac. Dacă aş fi putut să iau într-o sticluţă acest miros magic, l-aş fi păstrat ca pe ceva unic şi special. De acest moment îmi amintesc ori de câte ori trec pe lângă liliacul din grădina mea şi parcă retrăiesc tot ce am simţit acolo.
Nu ştiu cât a durat plimbarea pe Dunăre, dar, dacă s-ar fi putut am mai fi vrut măcar de două ori.
În scurt timp, ne-am luat rămas bun de la Alin, apoi am mers să vizităm Mănăstirea Mraconia. Am cumpărat suveniruri, iconiţe şi am vorbit cu Maica Veronica care la plecare, a venit fugind spre noi pentru a ne mai spune câteva cuvinte şi a ne dărui o carte de rugăciune a Sfântului Efrem cel Nou. După mulţumirile noastre şi binecuvântările ei pentru drum, am mers la domnul Alin Subţire pentru a-i mulţumi pentru timpul acordat şi pentru plimbarea cu barca.
Şi-am pornit din nou pe drumuri, de data acesta spre Porţile de Fier. Pentru că era deja aproape seară, nu am mai vizitat muzeul şi ne-am îndreptat spre hotel.
Şi astfel, după trei zile de aventură şi frumuseţe, am părăsit Băile Herculane şi ne-am îndreptat spre Râmnicu Vâlcea. Aici ne-am întâlnit cu echipa Zig Zag prin România, în compania cărora ne-am simţit excelent.
Am luat masa la restaurantul Black Corner, unde am fost primiţi cu o mâncare delicioasă, ca să nu mai spunem de desert. Cu toate că am petrecut doar două ore alături de noii noştri prietenii, am râs, am povestit şi ne-am bucurat de fiecare moment!
***
Aceasta a fost aventura Laurei şi a lui Silviu prin Băile Herculane şi împrejurimi.
Ţi-ar plăcea să ai propriul tău „Zig Zag”, câteva zile într-unul din judeţele vizitate de noi?
Poţi călători alături de noi în calitate de voluntar şi colaborator part-time . Saaau, mai există varianta recompensei. Află cum o poţi accesa, în campania de pe creştemidei.ro.
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Superb articol Laura!
modul in care povestesti, felul in care transpui sentimentele si trairi in cuvinte, aventura voastra 🙂 …trairile tale sufletesti sunt la unison cu cele ale cititorului….m-ai facut sa simt „răcoarea stropilor de apă care îţi înfioară toate simţurile” de la Cascada Bigar, continua sa scrii
Tocmai mi-am rezervat 6 zile de …RAI 🙂 ..de la sarmisegetusa pana la portile de fier . Astept niste sfaturi ,,negative” si de ce sa ma feresc in turul meu .
Multumesc pentru ca ai povestit ceva frumos pentru Romania !
Frumoasa tara avem! Superbe fotografii, minunata descrierea locurilor de vis. Felicitari pentru articol!