Florin Teodorescu vorbind despre Centrul Cultural din Caracal la evenimentul Zig Zag prin Olt.

Comoara de preţ a oltenilor ?

Pe tărâm oltenesc ne aflăm, olteneşte respirăm şi olteneşte ne mişcăm.

Dar dacă ţi-am spune că  între acest fapt, Unesco, câteva beţe şi Rusalii există chiar o legătură logică, ai zice că nu este posibil, nu-i aşa? Răspunsul nici că ar fi mai fals deoarece: „când Dumnezeu a făcut biserica, dracu s-a luat la întrecere şi a făcut căluşul ca să vadă unde se va duce mai multă lume. Dracu a câştigat de departe, că tot satul se ţinea după căluş”.

Asta spune o legendă. Însă cum fiecare legendă are un sâmbure de adevăr, noi ne-am împachetat gândurile şi ne-am dus direct la sursă să verificăm.

„Vătaful” de la Centrul Cultural îşi dezvăluie secretele

Atât de strâns s-a ţinut Florin Teodorescu de jocul caluşarilor încât a devenit unul din ei. Cum s-a ajuns aici? Se ocupă de cei care au curaj să ia la întrecere  ielele…

E coregraf şi vătaf la formaţia de căluşari din Caracal şi director al Centrului Cultural Municipal din acelaşi oraş, Florin ne răspunde la provocare. Mai apoi ne povesteşte din experienţa lui de căluşar şef.

Motto-ul său “dacă vrei să cunosti o naţiune,  priveşte-i dansurile şi ascultă-i cântecele” este inspirat de Agnes de Mille. Îl foloseşte ori de câte ori are ocazia. Iar ca un adevărat profesionist,  cunoaşte toate intimităţile implicate în această tradiţie.

Scormonim şi noi prin dedesubturile meseriei dumnealui.

Zig Zag:Unde, când şi mai ales de ce?

FT: Acest dans înseamnă o veche formă de comunicare cu o lume a sălbaticelor iele. Împotriva acestora, câţiva bărbaţii prinşi în horă,  “luau din căluş”  pe cei care au fost pedepsiţi şi îmbolnăviţi din pricina neascultării de legile nescrise. Luaţii din căluş sau cei îmbolnăviţi erau vindecaţi printr-un amestec de dans, culori, muzică, strigăte, lovituri de beţe, reguli şi interdicţii.

Căluşarii cei energici, la evenimentul Zig Zag prin Olt

            Zig Zag:„Se mai păstrează astăzi structura Căluşului de odinioară?”

FT: Timpul şi-a dat verdictul şi asupra formaţiilor ce interpretează căluşul. Înainte acest dans se executa după anumite ordine, nu exista o coregrafie prestabilită, iar vătaful, jucătorul cel mai iute de picior, era autoritatea supremă din cadrul căluşarilor.

Astăzi regulile s-au mai schimbat niţel. La spectacole, de cele mai multe ori, există un plan dinainte stabilit pe care fiecare îl respectă întocmai.

Doar câteva formaţii ce mai respectă caracterul real al tradiţiei: Căluşarii din Pietroaia, din Giorgiţa, din Cârlogani.

Un alt aspect surprins de coregraful căluşar este acela că de la o vreme încoace, formaţiile acestea sunt din ce în ce mai prezente la nunţi, sub formă de spectacol. În schimb, pe când bunicii mai aveau putere să-şi poarte nepoţii, aceştia mergeau din casă în casă. Cei care se prindeau în hora lor erau feriţi de boli şi de spirite rele.

Se mai păstrează şi acum ceva din obiceiul de atunci, însă într-un mod mai selectiv. Se aleg firmele, patronii, fabricile care ar putea motiva formaţia. Dar poate că nu este nimeni vinovat. Totul este pus sub semnul efemerităţii, chiar şi dacă este vorba despre un obicei străvechi. Iar dacă nu se pierde, se transformă şi tot nu rămâne de-a pururi.

Zig Zag: „Cum se desfăşoară viaţa artistică a unui coregraf căluşar?“

FT: Se împarte între dans şi teatru. Când ziua se relaţionează cu muzica şi cu mişcări aducătoare de sănătate, atunci înseamnă că se bifează prima categorie.

Florin participă la unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, festival circuit, organizat şi în Bucovina unde de mai bine de 12 ani este înscris. Dacă în program scrie “Festival de Comedie” înseamnă că şi-a dat jos haina de căluşar şi a îmbrăcat haina de director.

În ceea ce priveşte teatrul din Caracal, faptul că într-o săptămână se epuizează biletele la un spectacol, este mare lucru.

Scena Teatrului din Caracal

Mare lucru, mare cultură. Cât despre Festivalul de Comedie, şi-a schimbat şi el haina. A debutat în 1989, la Slatina, sub denumirea de Festivalul Teatrelor Neprofesioniste.

Caracalul l-a preluat prin ’90 însă a funcţionat doar până în 1997. De atunci şi până acum doi a fost pus rezervă. A revenit cu un nume diferit: „Nu îi poţi numi neprofesionişti fiindcă ceea ce se întamplă pe scenă e profesionist, de aceea s-a schimbat numele”.

O tradiţie devenită patrimoniu Unesco!

Formă arhaică sau nu, căluşarii s-au instalat în lista Unesco din 2005. Suntem siguri că Florin Teodorescu se simte mândru că îşi face meseria în această categorie privilegiată. La fel de mândri suntem şi noi fiindcă  Ziggy a mai crescut cu o poveste. Şi va continua să crească cu ajutorul fiecărui om deosebit pe care îl întâlnim.

În final, îţi arătăm de ce sunt în stare căluşarii . Sunt băieţii de la ansamblul folcloric Romanaţi, coordonaţi de Florin Teodorescu însuşi.

Comoara Oltului este tradiţia! 🙂

Cu drag,

Daniela Pasăre şi echipa Zig Zag prin România

Ce sentimente îţi trezeşte dansul căluşului?  Ce alte tradiţii româneşti îţi plac?

Unde-s mulţi puterea creşte şi povestea nu s-opreşte! Scrie-ne un comentariu cu gândurile tale. Ne bucurăm să le auzim! 🙂