Sursa foto: unsplash.com

În zilele trecute ţi-am tot povestit despre obiectivele turistice, tradiţiile şi experienţele noastre în zig zag, prin Dobrosloveni.

Astăzi îţi propun să descoperi localitatea din judeţul Olt dintr-o altă perspectivă…poveşti şi legende.

Ce ne-am face fără ele ? 🙂

Mulţi oameni întâlniţi în drumul nostru ne-au spus că:

„Poţi ajunge oriunde în lume dacă ai o poveste bună! „

Ei bine, dobroslovenii pot merge oriunde cu  Domnul de rouă…

Nu vorbesc de vinul celor de la crama Avincis. Asta e o altă poveste.

Domnul de Rouă este o legendă provenită din Potopinu, satul aparţinător Dobrosloveniului.

Am ascultat-o prima dată de la domnul profesor de istorie Botar din Caracal. Doamne, cu câtă pasiune o spunea! 🙂

Am descoperit-o din nou şi în variantă scrisă, la Centrul de informare turistică din Dobrosloveni. Mai multe despre experienţele noastre în zonă găseşti aici.

Nu ne aparţine, aşa că o vom prezenta întocmai cum am găsit-o. 🙂

Domnul de Rouă… o legendă străveche.

Se spune că a fost odată, demult, un tânăr mândru şi frumos, stăpân al unor moşii intinse, care-şi avea palatele de cleştar la Dunăre. El pornea adesea pe malul bătătorit al Oltului, până sus, în Munţii Loviştei.

Tot colindând şi tot umblând prin acele locuri, a întâlnit într-un din zile o fată frumoasă, de care s-a îndrăgostit…

Dragostea îi sfredelea atât de tare inima, încât venea în fiecare noapte la casa acesteia. Dar se spune că tânărului îi fusese sortit să nu vadă niciodată soarele, pentru că atunci s-ar fi topit precum un firişor de rouă!

Sursa foto: picjumbo.com

De aceea fusese numit şi Domnul de Rouă.

El a poruncit să fie făcut un drum bun, pietruit, de la palatele lui de pe malul Dunării, până sus, în munţi, la casa iubitei. Şi mult au fost asupriţi oamenii pentru a termina mai repede drumul. N-au găsit iertare nici bătrânii, nici copiii, iar femeile care purtau un prunc în pântec erau obligate să muncească îndoit şi pentru ele, dar şi pentru cel ce avea să vie…

Când drumul a fost gata Domnul de Rouă urca în fiecare seară la iubita sa, unde stătea până în zorii zilei. Cum auzea primul cântat al cocoşilor, urca în trăsură şi făcea rapid cale întoarsă.

Oamenii din sat, auzind această poveste şi vrând să se răzbune pentru lipsa de omenie, au tăiat într-o noapte toţi cocoşii.

Domnul de Rouă şi-a dat seama prea târziu că se apropie ziua si grăbit, a pornit la goană spre marile palate, unde soarele nu-l putea vedea niciodată. A biciuit caii cât a putut, aceştia alergau de parcă nici n-atingeau pământul…Zadarnic.

Primele raze ale soarelui se iviseră de după creasta unui munte. Localnicii au văzut cum Domnul de Rouă s-a risipit ca un abur, cu cai cu tot, pe locul acela rămânând doar mărgăritarul strălucind în soare a mii de gingaşe boabe de rouă.

Sursa foto: picjumbo.com

Bătrânii locurilor spun că Domnul de Rouă îşi avea iubita la Râmnic şi că de acolo a plecat în zorii zilei către Dunăre.  Când a ieşit soarele, se afla într-un sat de pe Valea Oltului şi pentru a se feri s-a ascuns sub un pod. N-a scăpat însă, pentru că o rază de soare s-a strecurat printr-o crăpătură şi l-a topit (Potopit) ca pe un firişor de rouă.

De atunci, satul acela se numeşte Potopinu.

Ce poţi face cu o poveste bună?

Orice loc vizitat de noi până acum abundă de poveşti şi legende. Multe se pierd pe buzele bătrânilor din sate…Altele răzbesc, precum „Domnul de rouă”din Potopinu.  Distanţa dintre anonimat şi public e mică şi în acelaşi timp foarte mare…

Lucru acesta ne stă în putere atât nouă, zig zaggerilor călători dar şi ţie. Da, tu care ne citeşti de obicei poţi să contribui dând de veste o poveste 🙂

Ideea e că România are de câştigat enorm, la nivel turistic şi educaţional prin promovarea poveştilor din fiecare zonă.

E rândul tău

Ce legende/poveşti din judeţul Olt îţi plac în mod deosebit ? 🙂 Dar din celelalte judeţe ale Olteniei: Vâlcea şi Gorj ?

Lasă-ne un comentariu şi dă-ne de veste o poveste.

Poftă de… viaţă şi călătorit să ai! 🙂

~Radu şi Zig Zaggerii