Se făcea când era post. Aiasta era mâncarea pe care o făceam fraţilor mei, când părinţii erau la munca câmpului, la săpat, la întors fânul sau la semănat. Cum eram cel mai mare, trebuia să am grijă de cei opt fraţi mai mici şi să îi hrănesc. Unii erau aşa de mici că abia ştiau sta în picioare. Mâncarea să făcea repede şi o puteau mânca şi cei mai mici, chiar dacă nu aveau dinţi.