Petru gherman

”Dacă iubești ceva și te pasionează cu adevărat,e ca și cum te îndrăgostești de o femeie. Chiar dacă la un moment dat nu-ți mai poate oferi ceea ce ți-a oferit la început, dragostea aia pe care o ai în suflet, merită să o continui în ideea că lucrurile vor reveni și cândva vor fi iarăși frumoase.

Și vei lupta pentru asta, că dacă stai numai așa, gata! E ca în povestea cu șoarecele și broascuța, care au căzut în cratița cu smântână. Voiau să iasă pentru că se înecau. ‹Asta e soarta, trebuie să murim!› zice șoarecele. Dar broasca nu s-a dat bătută. A continuat să lupte și să dea din lăbuțe. La un moment dat s-a trezit cu un bulgăre. Smântâna s-a transformat în unt și a scăpat. Ideea e să te lupți, să nu stai. (…)

De cultura populară avem nevoie tot timpul fiindcă talpa țării a fost și va rămâne țăranul, chiar dacă el e acum modernizat, e fermier, nu știu ce. Dacă le lăsăm pe toate să se degradeze și le dăm uitării, uităm că suntem și români, uităm că suntem un popor care avem și altceva comun, în afară de limbă.”

ZiggY

Cum ajută un expert din afara problemei?

A fost odată, pe un tărâm îndepărtat un grup de tineri care păstrau o tradiție veche, veche de tot. Bătrânii satelor spun că această tradiție se trage încă de pe vremea dacilor. Se îmbrăcau acești tineri în costume de sărbătoare, își puneau căciulile cele noi și plecau prin vecini la colindat. Purtau mereu după ei dobe în care băteau tot felul de ritmuri. Așa își făceau simțită prezența și lumea știa de ei.

S-a întâmplat într-o zi, ca acest grup de tineri să se destrame. Au apărut câteva conflicte și fiecare a plecat pe drumul lui. Cel mai tânăr dintre ei atât de mult s-a întristat încât a decis să facă ceva pentru a reuni grupul. A gândit el ce a gândit până a luat decizia să ceară ajutorul cuiva. A plecat de acasă și am mers prin tot felul de sate spunându-și povestea. La un moment dat, un domn i-a spus:
– Tinere, rămâi la mine peste noapte să discutăm mai multe.
S-a gândit puțin, dar fiind cam singura variantă pe care o avea a acceptat. A mers acasă la acel domn și a povestit mai amănunțit situația.
– Știu cum să fac pentru a vă ajuta!
– Serios?! Cum?
– Lasă pe mâna mea, tinere. Ai credință!
Zis și făcut. A doua zi, dis de dimineață au pornit împreună către vatra satului de unde plecase tânărul nostru. Au ajuns acolo pe la miezul zilei, s-au așezat la masă și au ospătat.
– Să mă duci pe la casa fiecăruia din grupul vostru. Vreau să vorbesc personal cu fiecare.
– Asta e partea ușoară.
– Lasă pe mine restul.
Au făcut așa cum și-au propus. Au trecut pe la fiecare și supă o discuție cu fiecare membru al grupului, domnul venit de departe a reușit să îi înduplece să reunească grupul. Au făcut câteva repetiții și au revenit mai în forță ca niciodată.

Cu ajutorul domnului venit din exterior au pornit la drum pe meleagurile întregului popor. Au ajuns în fiecare regiune a țării și s-au lăudat cu tradițiile și portul lor. Toată lumea îi admira și îi vorbea de bine. Tot mergând așa prin diverse locuri, au ajuns să se intersecteze și cu mine. Atunci am stat de vorbă și am decis să merg alături de ei o perioadă.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)