Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului : Canalul Morilor, opera unui istoric ineuan

”Nu-i bai, bace (frate mai mare)!” Așa te întâmpină istoricul, cu fața senină și un surâs larg. Simplitatea din cuvântul și fapta sa te copleșesc. Stai și-l asculți în liniște, privindu-l cu câtă dragoste vorbește despre trecutul locului său de baștină.

Această dragoste l-a determinat să se implice în organizarea celei de-a 11-a ediții a unui simpozion de comunicări științifice sub patronatul arhivelor de la Ineu. În plus, a și scris despre zona Ineului cu toate splendorile istoriei de aici. Aceasta pentru că, spune dumnealui: ”vine un moment când ai de ales. Eu am zis că drumul meu de aci înainte este să pun și eu pe hârtie ce-mi trece prin cap.”

[mashshare]

ZiggY

Canalul Morilor sau de ce a devenit Aradul unul din cele mai prospere judeţe a secolului trecut?

Gândurile m-au purtat pe multe meleaguri după discuţia avută cu proprietarul hanului Moara cu Noroc. Noaptea s-a instalat repede. A venit vremea odihnei şi de aceea am înnoptat la moară.

“Servirea este arta supremă” mi-a rămas în minte în timp ce proprietarul morii mă ajuta să mă acomodez în cameră. I-am mulţumit frumos pentru poveştile pline de tâlc, pentru turul hanului şi al împrejurimilor. Iar gândurile mele, după alergătura pe alte meleaguri, obosiseră.
Camera în care am dormit avea podea, tavan, mobilier din lemn. Cele 2 ferestre mari,înalte până aproape de tavan, îmi ofereau lumină ziua şi aer noaptea. Obiectele de mobilier m-au ajutat să uit că sunt la o moară. Candelabrul cu cele 6 lumânări pe care-l priveam din patul sculptat în lemn, şi-a stins rând pe rând, luminile.
Fereastra care a rămas deschisă m-a servit cu aer proaspăt toată noaptea. Apa râului ce curgea chiar pe sub moară, pe care am auzit-o curgând şi înainte de somn, şi după, rămăsese un mister nedesluşit pentru mine. Cine să se mai ridice din pat, în timpul răsfăţului nocturn, ca să descopere, la miezul nopţii, misterul râului care se auzea curgând?
Am adormit.
Un fir de apă m-a prins de nas. M-a ridicat deasupra Ţării Zărandului ca zborul berzei lin în toiul primăverii. Firul de apă care mă ţinea strâns de nas mă făcea atent pe anumite porţiuni care meritau atenţia mea.
Dealuri împădurite, mori de nobili,mori de iobagi, Crişul Alb, câmpuri arate, turme de oi, de capre, de porci, văi, cetăţi dacice, cetăţi turce, muntele Găina, munţii Zărandului, munţii Codru Moma, apă termală la Moneasa, olari în Hălmagiu, pictori în Brusturi, furcaşi şi dogari în Avram Iancu, frânghier la Buteni , împletitor de nuiele la Ineu, ţesătoare la Şicula şi … canalul Morilor, se vedeau ca într-un ansamblu folcloric.
Visam şi pluteam peste toate aceste bogăţii şi sufletul mi se umplu de bucurie, de entuziasm şi de speranţă. În visul meu, găsisem Ţara Zărandului în toată splendoarea ei fiindcă creionul albastru al firului de apă desena, pe lângă aceste bogăţii, identitatea strămoşilor acestui loc. Ţara Zărandului este o bucată din trupul meleagurilor poporului de la care învăţ.
În zborul meu apăru din partea dreaptă, un alt zburător. Avea un aer sobru, bărbia lată şi mă privea destul de serios pentru un zburător. Fără să-mi zică nimic, îmi arată dintr-o mişcare rotativă a mâinii, cât de întins este … Canalul Morilor.
“Canalul Morilor … ce o fi cu el?”, mă tot întrebam. Iar apoi, după un moment scurt în care am făcut cunoştinţă, îmi spune franc:
– Canalul Morilor era un râu artificial construit de om. Curgea paralel râului Crişului Alb şi în faţa afluenţilor săi. Toţi afluenţii Crişului Alb, înainte să ajungă în râul-mamă, treceau întâi prin Canalul Morilor.
– De ce ar dori oamenii să facă aşa ceva? îl întreb.
Se uită la mine sec dar cu un surâs uşor entuziast în colţul gurii. Cam aşa se exprima entuziasmul său şi era momentul să-l ascult serios.
– Canalul morilor colecta apă cu ajutorul căruia, roţile morilor ridicate ulterior de nobili şi de ţărani, măcinau cerealele şi se obţinea făină. Apoi, tot oamenii, au construit un sistem pentru irigarea pământului care folosea apa din Canalul Morilor. S-a cultivat şi orez pe aceste meleaguri. Pe urmă, morile s-au extins şi au devenit adevărate hanuri. La han puteai mânca, dormi şi întâlni oameni din Ţara Zărandului şi împrejurimi. A început dezvoltarea industrială, economică şi socială. S-au creat oportunităţi, s-au dezvoltat afaceri, s-a dezvoltat agricultura şi … de aici s-a putut inspira şi Ioan Slavici în nuvela Moara cu Noroc.
– Pot rosti cuvântul “ingenios” pe silabe? Îl întreb fascinat de cele auzite.
Sobrietatea zburătorului s-a păstrat şi am observat că dorea să lase faptele să vorbească. Studiul pe care l-a cuprins în una din cărţile sale despre Canalul Morilor, este un mesaj din trecut. De-a lungul timpului, Canalul Morilor a dus faima acestor creşteri economice pe tot întinsul meleagurilor poporului de la care învăţ.
– De ce aţi scris această carte? l-am întrebat.
– Sper ca într-o zi, când va fi vremea ca oamenii din Ţara Zărandului să caute soluţii pentru un trai mai bun, să descopere mesajul pe care eu doar am onoarea să-l îngrijesc.
Firul de apă care m-a purtat de nas deasupra munţilor, văilor şi dealurilor din Ţara Zărandului mirosea a pâine, vin şi voie bună.

Se crăpă de ziuă. M-am îmbrăcat repede şi am coborât scările din capătul coridorului. Am lăsat uşa deschisă. Râul şi sunetul valurilor se auzea mereu iar eu mă apropiam de el. Cobor scările, ies afară şi mă apropii mai mult. Îmi aplec privirea peste balustrada de lemn. Râul curgea în valuri spumante şi-l întreb pe grădinarul care tundea iarba grădinii:
– Bună dimineaţa, ce frumoasă este viaţa când începe dimineaţa. Ce râu este acesta?
– Tinere, acesta este un râu artificial creat de om. Apa provine din râul Crişul Alb. Iar râul artificial special amenajat pentru mori, irigaţii şi pescării se numeşte Canalul Morilor.
Se uită la mine puţin mai atent şi continuă.
– Fugi în cameră tinere. Îmbracă-te repede şi … să ai grijă câtă pâine şi vin serveşti căci de voie bună nimeni n-a păţit nimic.

Echipa Zig Zag prin România