Verile mi le petreceam, ca orice copil, în curtea bunicii. Veneam la ea fie datorită dorului, fie din nevoia de a revizita Brașovul. Cert este că fiecare apus de Soare mă regăsea, împreună cu verișorii mei, pe Strada Bisericii Române, la numărul 67. Ultima vizită a fost diferită, veselă și cu spirit de aventură, cum îi plăcea bunicii să spună, asta deși pe ea nu am mai regăsit-o printre camerele înalte. A murit, dar a știut să facă din asta o adevărată poveste. Ne-a lăsat, pe masa din sufragerie, un bilet în care ne-a spus că, undeva prin cameră, se află o comoară pe care noi trebuie s-o găsim.

Ne-am uitat unii la alții – niște priviri agere, în zigzag – și am început să ridicăm fiecare bibelou, să tragem de fiecare sertar, în speranța că vom găsi ceva, cât mai repede. Nu ne era nouă de comoară, dar, alături de acel buchet de aur, se afla și cheia pe care trebuia s-o folosim pentru a ieși afară din cameră. Deși noi eram șase, ne-a luat ceva până am compus indiciile lăsate de bunica noastră. Am privit fotografiile vechi din albumul de familie, am învățat cum să privim mai bine orizontul și, cel mai important, am lucrat împreună.

După 47 de minute, am luat cheia, am lăsat comoara la locul ei și am ieșit pe ușă. Ce-am învățat? Că trebuie să privim lucrurile așa cum nu le-am privit niciodată și că în fața noastră stă fericirea, deși poate nu o vedem. Ca s-o găsiți și voi, mergeți la bunica. Acum, casa ei se numește Mystery Escape Room și se află pe aceeași stradă, tot la numărul 67.

 

Foto: Elena-Andreea Acăprăriței

Ultimele postari ale lui Ionuț Teoderașcu (vezi toate)