La umbra Cetății Ika din satul Cernatul de Sus, din județul Covasna, a prins formă, de câțiva ani, Centrul Turistic Malomkert, un loc în care tradiția și valorile vechi au fost conservate și ținute cât mai departe de tehnologia de astăzi. Satul în care cei mai mulți dintre oameni înțeleg cu greu limba română este recunoscut în zonă pentru morile de apă, care, din cauza apariției electricității, au început să dispară. Așa se face că, datorită unei astfel de mori, familia Szőcs a decis să cumpere o bucată de pământ pe care începuse să prindă culoare un paradis al naturii și să „monteze” pe acest loc un hambar și trei case secuiești cumpărate din alte sate, din împrejurimi.
În prezent locul dispune de 52 de locuri de cazare, iar turiștii, care sosesc la centru, sunt învățați cum să pregătească colacul secuiesc (kürtőskalács), pâinea cu cartofi, gulaș sau alte bucate secuiești. „Oamenii din sat asta făceau în fiecare zi, mâncarea lor tradițională, însă, de când a apărut acest loc în care vin turiști, ei sunt mult mai motivați și, pe lângă asta, mai apar și în fotografiile celor care ne calcă pragul”, spune doamna Ilona, în timp ce ne poftește să gustăm din mâncarea de pe masă. Nu zăbovim prea mult lângă soba mare, din hambar, și mergem lângă femeia de etnie maghiară care începe să frământe aluatul pentru cozonacul secuiesc.
Între timp, doamna Ilona ne spune povești despre morari și morărițe care ne fac să ne simțit ca acasă și să retrăim momentele din copilărie, când ne ghemuiam lângă sobă și ascultam glasul mamei. Când aluatul pâinii din covată a crescut, femeia, îmbrăcată într-o bluză roșie acoperită de șorțul albăstrui cu dantelă albă, începe să-l împartă în 12 bile de mărimea unei mingi de fotbal, pe care le răstoarnă în 12 coșuri. „Când scânteile din cuptor pocnesc, putem să punem pâinea cu cartofi la copt”, ne spune doamna Ilona. Pentru că acel moment sosise, luăm coșurile cu aluat, așezăm bilele albe pe o lopată de lemn și le „închidem” în cuptorul încins.
Peste câteva minute, acoperim bățul special de cozonac secuiesc cu aluatul dulce, peste care punem și zahăr. Învârtim cozonacul încă necopt deasupra jarului și lăsăm timpul să treacă pentru a obține o culoarea argintie, uniformă. Gustăm din kürtőskalács și ne dăm seama că nu am mâncat un cozonac secuiesc mai bun nicăieri altundeva. „Noi folosim doar ingrediente proaspete și respectăm tradiția. Folosim jar, nu gaz și avem răbdare”, ne spune doamna Ilona.
Când unguroaica scoate pâinea din cuptor, în jur se împrăștie un miros care ne poartă în trecut și care ne face să uităm de prezentul agitat. De fapt, ne dăm seama că toată vizita noastră ne-a deconectat de toate căci la Malomkert și semnalul de la telefon se pierde în pădurea deasă din jur. Domnul László Szőcs și doamna Ilona Szőcs ne-au primit cu tot dragul și, la final, am plecat mult mai bogați căci aflasem nu doar cum să pregătim kürtőskalács, ci și cum să ne respectăm și să ne iubim tradițiile.
Cu dor de ducă,
Ionuț Teoderașcu
Foto: Ionuț Teoderașcu
- 19 lucruri pe care ar trebui să le știi despre Brâncuși și opera sa - februarie 19, 2021
- 10 unități de cazare pe care le-am testat pe timp de pandemie - noiembrie 21, 2020
- Restaurant Bran Parc, experiențe culinare lângă Castelul Bran - octombrie 28, 2020
Leave A Comment