Care este legătura dintre arta conducerii și o viață echilibrată ?

Directorul de la biblioteca județeană m-a ghidat prin lumea educației și culturii arădene. Am văzut cât de mult pot influența cei în vârstă viața tinerilor, când știu cum să se apropie de inimile lor.
Între noi fie vorba, m-a fascinat ideea de a te apropia de oameni și a-i susține să își dezvolte potențialul.

În minte îmi răsunau cuvintele unui înțelept plecat din această lume:
– Să lucrezi cu oamenii e câteodată tragic, dar e magic când se întâmplă! sau vorbele lui John Maxwell, un om de pe meleagurile Americii ale cărui învățături despre arta conducerii s-au răspândit în toată lumea.
– Unu e un număr mult prea mic pentru a înfăptui ceva măreț!
În Arad, am descoperit că oamenii studiază Arta conducerii, aplicând învățăturile lui Maxwell.
Când a apărut posibilitatea de a-l întâlni pe unul dintre inițiatorii echipei Maxwell pe meleagurile poporului de la care învăț, am zis: DAAA.
Stabilisem să ne întâlnim dis-de dimineață la 8 și un sfert.
Era deja acolo când am ajuns. Punctualitatea lui m-a făcut să mă simt important.
M-am așezat lângă omul care învățase să conducă sute de oameni în mai multe companii. Era înalt și masiv dar prezența sa nu intimida. Din contră, emana o stare de calm și încredere.
– Am învățat arta conducerii pe întâi pe “câmpul de luptă”, spuse el referindu-se la provocările de la început de carieră.
Când mi-am făcut un obicei din a citi cărți, inclusiv cele ale lui John Maxwell, a început o frumoasă călătorie.
Făcu o scurtă pauză de parcă rememora toate clipele prețioase trăite în ultimii 14 ani.
– Este călătoria dezvoltării propriului potențial Ziggy!
Prin minte îmi trecea gândul că oamenii care au schimbat soarta omenirii au făcut întâi sacrificii .
– Ce rol are suferința în dezvoltarea unui om ? îl întreb eu.
– Interesant că ai menționat asta Ziggy! Într-adevăr, oamenii care ating culmile potențialului lor imens sunt conștienți că trebuie să renunțe la ceva ca să primească altceva. Renunță la timpul liber ca să devină mai buni în ceea ce fac, de exemplu.
Eram contrariat, într-un fel.
– Încearcă să te gândești că renunți la ceva bun pentru ceva extraordinar, spuse el zâmbind. Nu e mai simplu să privești așa lucrurile?
Trebuie să plătești un preț pentru a obține ce vrei, adăugă pe un ton serios.
Ridic o sprânceană.
– Nu mă refer la bani ci la timp, energie, implicare…Așa e construită natura Ziggy. Mai întâi dai și apoi ai.
Felul în care poveștile sale de viață se lega cu înțelepciunea dobândită în timp mă fascina.
Mai era ceva ce stătea pe buzele sale.
– Ca să poți dărui valoare altora trebuie să îți dai ție întâi. De aici începe arta conducerii Ziggy…de la felul în care te conduci pe tine mai întâi. Abia apoi vei fi capabil să-i conduci pe alții spre o viziune în care pot evolua ca oameni. Până la urmă, indiferent de slujbele pe care le-am avut de-a lungul timpului, consider că lucrez în industria oamenilor.
Un zâmbet scurt îi lumină privirea.
– Spune-mi mai multe despre arta conducerii, îl îndemn eu.
– După faza responsabilității personale urmează faza în care te apropii de oameni și îi apreciezi la valoarea lor. E ușor să te folosești de funcție ca să spui că ești liderul unui grup. Dar nu despre asta e vorba, adăugă el și mai însuflețit.
Credea cu adevărat în ce spunea!
– Un lider nu face lucrurile pentru tine dar vine și te întreabă „Cum pot să te ajut?”. Știe să folosească delegarea unei sarcini-un adevărat transfer de încredere.
– Care este legătura dintre arta conducerii și o viață echilibrată ? revin eu cu ideea care nu-mi dădea pace. Există voci care spun că nu le poți avea pe toate…că trebuie să sacrifici o latură a vieții pentru alta.
– Bineînțeles că le poți avea pe toate. E important să știi ce înseamnă “toate” pentru tine și apoi să te ocupi de ce îți dorești. Eu mă străduiesc să-mi țin ariile de interes în echilibru. Dau tot ce pot în lucrul cu oamenii dar nu uit să-mi fac timp pentru familie sau mișcare.
Zâmbesc.
– Este o strânsă legătură între domeniile vieții și arta conducerii Ziggy ! Nu ai cum să dai tot ce e mai bun când conduci oamenii, la lucru, dacă acasă în familie e mereu ceartă sau fizic ești mereu slăbit. La un moment dat, planul vieții de care nu te ocupi devine mărul stricat care le afectează și pe celelalte.
– Măi să fie ! spun eu plin de entuziasm. Nu m-am gândit la această perspectivă.
Se uită la ceas la un moment dat. Știam că întâlnirea trebuia să ia sfârșit.
– Rămâi cu bine Ziggy, îmi spuse el, strângându-mi mâna cu fermitate.

Aflasem atât de multe încât mâinile mă furnicau. Am ieșit în căutarea a unui loc liniștit în care să scriu. Informațiile trebuiau să circule mai departe!
Am lăsat mâna să umple paginile jurnalului. La sfârșit o senzație răcoroasă m-a cuprins. Dusesem la bun sfârșit lucrul pe acea zi. Dar stai! A doua zi, urma să am parte de un nou set de idei înțelepte, în compania unui taragotist!