Ce locuri sunt neaparat de vizitat, când mergem în Gorj?

Asta era întrebarea pe care o adresam încă de când eram în Vâlcea. Un răspuns primit deseori era: Mergeţi la Curtişoara, la Muzeul Arhitecturii Populare. O să vă placă!

Iată că vine şi momentul mult aşteptat.

Cu priveliştea spectaculoasă a munţilor Parâng în faţă, înzăpeziţi încă am gonit spre Curtişoara, localitate componentă a oraşului Bumbeşti Jiu.

Era prima destinaţie din călătoria de aproape 9 ore. Traseul pleca din Târgu Jiu şi avea să ne ducă pe Defileul Jiului, până la Mănăstirea Lainici.

Căldură mare, mon cher! Amplasarea muzeului chiar în pădure a fost o binecuvântare pe canicula de la amiază.

Două autocare cu turişti, majoritatea arheologi şi istorici aterizaseră în acelaşi moment cu noi. Cu toate acestea am avut parte de un ghid al nostru şi timp suficient să explorăm lumea satului gorjean. În variantă rezumat! 🙂

De fapt aveam să ne dăm seama că ne întoarcem „acasă”…Citeşte articolul până la final ca să înţelegi ce înseamnă această reîntoarcere acasă.

Cula Tătărescu. Aici a locuit Brâncuşi între 1937 şi 1938, când a realizat ansamblul arhitectural de la Târgu Jiu.

Chiar la intrare ne aştepta Cula Tătărescu şi piatra parcă  desprinsă din poveşti care o descrie.

Construcţia impunătoare a aparţinut prim-ministrului Gheorghe Tătărescu şi soţiei sale Arethia, preşedinta Ligii Femeilor Gorjene. Casa era iniţial în localitatea Poiana(astăzi componentă a oraşului Rovinari).

Ce am aflat din spusele ghidului nostru e că are o istorie luuungă: A fost ridicată prin 1790  în jurul unei cule construite de negustorul Dobre Sârbu. Pe la 1820 ajunge în posesia lui Dincă Poenaru apoi Dincă Schileru şi Paulina Carabatescu. În sfârşit… e cumpărată în 1919 de familia Tătărescu. Întreaga construcţie a fost mutată între 2000 şi 2002 la Curtişoara.

Înăuntru am descoperit ceva din farmecul caselor boiereşti interbelice alături de personalităţile lui Tătărescu şi a Arethiei capturate în obiecte şi fotografii.

Biroul lui Gheorghe Tătărescu.

Cititul devine mai plăcut seara, la o astfel de lampă! 🙂

Am părăsit cu greu răcoarea placută şi atmosfera interbelică din interior. Nu înainte de a surprinde momentul cu un click!

În spatele nostru se află două covoare olteneşti superbe, prinse de perete.

În apropiere se afla bisericuţa de lemn din satul Poiana restaurată de familia Tătărescu. Şi ea a fost adusă la Curtişoara alături de culă.

Rând pe rând căsuţele aduse de prin tot judeţul ni se înfăţişau, dispuse pe uliţe înverzite.

Curăţenie lună, obiecte ţărăneşti din diverse perioade şi multe simboluri înscrise pe lemnul vopsit cu gri şi negru de vremuri.

În lumea satului gorjenesc, simbolurile spun poveştile străbunilor.

Deşi nu sunt locuite te încearcă tot felul de sentimente când le treci pragul. Parcă o parte din tine simte cumva că cel puţin un stră-strămoş de-al tău a trăit astfel.

Moşul a ieşit la poartă! 🙂

Am şezut pe bancă întocmai precum bătrânii când ieşeau duminica la vorbă, am văzut spectacolul norilor şi n-am ezitat să ne jucăm cu patrupedele canine ce au permis de liberă trecere la muzeu.

Înaintăm printre casuţe ca să observăm încă o dată câta simplitate dar în acelaşi timp, chibzuinţă se află în fiecare.

La ultima căsuţă din ansamblu n-am mai rezistat! Norii erau atât de pufoşi şi îmbietori încât am început să facem şi timelapse-uri. Turiştii plecaserăde mult…Se apropia ora 17:00, ora închiderii! E o senzaţie cu totul diferită când muzeul e pustiu. Parcă fiecare casă şi obiect grăieşte mai tare iar fiinţa ta e mai receptivă să asculte mesajul străbunilor.

Căsuţa din poveşti! 🙂

Îmaginează-ţi…Cum ar arăta o Românie în care oamenii îşi redescoperă identitatea! E o primă parte a viziunii noastre pe care am trăit-o din plin la Muzeul Arhitecturii Populare.

Lacătul uitării a fost deschis la Curtişoara! 🙂

Cele câteva ore petrecute aici ne-au făcut să ne reîntoarcem acasă, la valorile şi rădăcinile poporului român.

„Acasă” e mai degrabă un sentiment pe care îl putem trăi în aceste timpuri moderne, în orice colţ al lumii! 🙂 Reîntoarcerea  la valorile strămoşeşti amplifică acest sentiment…

Gata cu povestea! E vreme de plecare! Ne aşteaptă Bumbeşti-Jiu şi apoi un loc în care până şi Doctorului  Henry Walton Jones sau pe scurt, Indiana Jones i-ar plăcea să-l exploreze!

Continuarea poveştii o vei afla într-un nou articol pe blog.

Articolul acesta este un fragment din cartea Zig Zag prin Gorj. O vom lansa oficial la evenimentul cu acelaşi nume. Mai multe detalii găseşti aici!

E rândul tău

Ai fost vreodată la Curtişoara? Ce obiecte/simboluri te-au impresionat cel mai mult într-un muzeul al satului românesc?

Ne bucurăm să aflăm gândurile tale! Scrie-ne un comentariu, mai jos! 🙂

Poftă de viaţă şi de călătorii să ai,

Radu şi zig zagării