„Peste tot pe unde mergi, în tot ceea ce faci, să lași o părticică din tine și atât cât lași, atât să și aduni. Este foarte important pentru menirea ta.” ~Daniela Turlea

            Oare de câtă înțelepciune are nevoie un om pentru a sfătui atât de ușor în metafore?

Oare câtă înzestrare de Duh Sfânt ca să colorezi sticla în culori și forme de înger?

Tu știi de unde provine, dar mai ales unde pleacă inspirația?

Lista de întrebări ar putea continua, însă, astăzi, mă concentrez pe răspunsurile oferite de mentorul nostru din lumea tradiţiilor- Daniela Turlea- pictor, pictor iconar, textier, meșter popular, din comuna Săliştea, judeţul Alba. De asemenea, colaborează şi cu Centrul de Cultura Augustin Bena, din Alba Iulia.

Un altfel de interviu, cu Daniela Turlea

De la primele cuvinte, îmi dau seama că nu va fi un interviu oarecare. Mă uimeşte și mă ocrotește cu o poezie recitată cu glasul celui mai blând om de pe Pământ.

            Îndemn

Tu, omule, ce eşti la început de drum,

Scutură-ţi părul de-al stelelor scrum

Şi talpa ţi-o şterge de-al tinei păcat

Cutreieră-ţi sufletul în lung şi în lat.

Găseşte în tine puterea de-a fi,

Puterea frumoasă de-a şti a trăi!

Găteşte-ţi căminul pe-al cunoaşterii prag

Şi ochi şi ureche deschide-le larg.

Ca bine să-ţi fie şi iubit să trăieşti,

Iubeşte iubirea din ochi pământeşti.

Împarte-te-n zâmbet, de lumina ţi-e dragă,

Împarte-te-n stele, pentru lumea întreagă!

Tu, omule, crede că ai mereu rost,

În toate ce sunt, vor veni sau au fost.

Şi dragostea mare din toate ce eşti,

Trimite-o în sus, înspre cele cereşti.

De-acolo tu cere-al priceperii vânt,

Spre tine să vină, spre-ntregul pământ;

Şi-n rostul ce-l ai, şi-n toate ce faci

Păstrează-ţi lumina în ochii tăi dragi!      

După acest moment, s-au terminat cuvintele. Însă pentru asta s-au inventat îmbrățișările și un sfat de luat la pachet:

            „Tu nu ești un viitor doar al tău, ești un viitor pentru cei care se nasc din tine sau vin din tine, din diferite părți. Toți aceștia sunt viitorul tău.”

Mai departe, aflu că…

…poezia face parte din viața ei, combinând spiritul, arta şi tradiția.

Dar are grijă să le separe cu chibzuință fiindcă are o oroare și o temere: comercialul.

Are pretenții de la propriul talent, combină stiluri diferite și cuvintele cu pricepere, însă pentru ea folclorul este sfânt.

            „Nu le pun pe toate una în alta dar fiecare poezie are o poveste de viață. Pentru poeziile populare mă inspir din viața satului, din dragostea lor, de la firul de iarbă, până la norul de pe cer. Toate au o poveste care merită spusă.”

            Comercialul este acest virus modern al versurilor populare. Ce ar trebui să urmărească un amator pentru a putea fugi de el?

Fiindcă Daniela Turlea colaborează cu artiști populari și-a sedimentat și mai bine în sânge elementele autentice ale satului: dorul, dragostea, cuvintele învechite, durerea continuă a doinei și încărcătura emoțională.

O vinit doru’ cătinel

Şi io m-am mâniat pe el

Că i-am dat drumul în lume

El s-o-ntors cu drag la mine

Bată-te focu’ de dor

Că amu nu mi-i uşor

Da’ ş-atunci când ai plecat

Ceru’ tăt mi-o fost norat.

Ş-acum bine de te ţâne

C-am o vorbă io cu tine

Nu ne-om mai ave ca fraţî

Că t-oi împărţî cu alţî

Dacă tot am pomenit de artişti populari…unul dintre tinerii cu care Daniela Turlea colaborează este Michael Cetean.

Acesta ne-a onorat cu prezenţa la întâlnirea cu Daniela (în sediul Asociaţiei Maria Poenariu-Laz) şi la evenimentul Zig Zag prin Alba, interpretând un cântec patriotic, pe versurile Danielei.

Poţi urmări momentul aici!

Ce faci când primeşti mai mulţi talanţi?

            Oare de câtă înzestrare de Duh Sfânt ai nevoie ca să colorezi sticla în culori și forme de înger?

            Numele de Daniela provine de la înțelesul  ” Dumnezeu este judecătorul meu”.

Aşa cum mărturiseşte ea, Dumnezeu dă celor care poartă acest nume atâtea daruri încât dacă nu le valorifică, tot Lui îi vor da socoteală.

Atât de înțelepți să fi fost străbunii? Daniela este numele perfect pentru femeia care stă în fața mea. Are atât de mulți talanți încât îi înmulțește și împarte cum știe mai bine.

            „Dumnezeu mi-a dat niște talanți pe care vreau să îi înmulțesc și să îi las după mine. Să las o dâră luminoasă în urma mea. Acesta este adevăratul scop al vieții.”

            O parte din ei îi dăruiește și prin pictură. Nu păstrează doar pentru ea această fericire. O împarte și cu cei mici. Școala Generală din Vinerea adună la clubul înființat de Daniela Turlea cei mai talentați dintre copiii din zonă. Împreună pictează icoane dătătoare de fericire.

„Tot ce atingem, tot ce facem este un autoportret. Când vin cu o pictură în fața omului, acela este autoportretul meu. Acolo este o parte din mine. „

            Dar mai are un…talant. Ascultarea crează povești!

Poveștile reînvie ochii aproape adormiți ai bătrânilor. Cum să nu îi iubești când în amintirea lor dorm atâtea povești poate nespuse, poate uitate sau poate nerăbdătoare să fie stingherite?

Daniela Turlea își ia talantul în serios

Colindă satele din Alba după bătrâni, povești și strigoi. 🙂

            „Am început acum un an de zile să strâng povești bătrânești, din satele județului Alba, de pe atunci când nu erau televizoare.

Noi acum avem povești cu extratereștri, ei înainte se întâlneau cu muma pădurii, iele, strigoi. (…) Bătrânii se pierd și odată cu ei și povestirile.”

            Cel mai greu este să îi facă să își amintească,  să îi ducă în acea stare de liniște când sufletul se deschide.

Bătrânii sunt împovărați de griji, doruri și regrete. În aceste locuri își găsește ea provocarea. Dar…darul nu îi este dat spre nefolosință:

            „Și atunci când îi faci să își amintească, le strălucesc ochii!”

            Primim și dăruim, toată viața!

În Exod 3:5, Dumnezeu îi spune lui Moise, „cel mai blând om de pe pământ”, să-și scoată încălțămintea din picioare, căci locul pe care călca, era sfânt.

Dacă ar fi să privim arta, poezia și pictura pe icoane ca locul sfânt, la ce „încălțăminte” a trebuit să renunțe ca să pășească?

            „Subiectivismul și să lași ispita de a nu călca pe alături, de a nu aduce în ceea ce faci lucruri care nu sunt esențiale.

Dacă vrei tradițional, tradițional să rămână. Arta ta nu trebuie sa fie kitsch.”

            Pentru noi, România înseamnă România și nimic altceva!

Cu oameni ca Daniela Turlea avem convingerea că tradiţia nu este depăşită ci poate să-şi găsească locul binemeritat în societatea modernă (mereu în schimbare).

Un cuvânt de rămas bun al Danielei?

„Fericiți sunteți voi că vedeți atâtea minuni! Și fericiți suntem noi, cei care stăm acasă, fiindcă totuși vedem.”

Ah, să nu uităm! Daniela moderează un grup pe Facebook numit Dacia-istorie, tradiţie, renaştere.

Scopul lui este (după cum sugerează descrierea lui):  să cultive un patriotism real, bazat pe o cunoastere corectă a trecutului şi pe o abordare onestă a prezentului. Considerăm că doar stăpânind bine acest binom trecut-prezent vom putea să privim cu nădejde viitorul.

Dar tu?

Care sunt „talanţii” primiţi/dezvoltaţi în timp, care te reprezintă?

Ce faci cu ei? Cum îi înmulţeşti ?:)

Ne bucurăm să aflăm gândurile tale! Scrie-ne un comentariu, mai jos!

Interviu audio-Radu Dascălul

Redactare interviu: Daniela Pasăre

Foto: Daniela Turlea, Radu Dascălul

Poftă de viaţă şi de călătorii să ai,

Echipa Zig Zag prin România