Curtea familiei Mang – o peșteră și multe legende

Echipa Zig Zag prin România a căutat legenda peșterii din Satul Peștera. Am găsit-o. Se afla în curtea familiei Mang. Prin curtea familiei respective, am reușit să intrăm în peșteră. Inițial nu am înțeles de ce trebuie să trecem prin curtea acestora pentru a intra în peșteră, dar doamna Mang ne-a lămurit: „Înainte nu se intra pe la noi. Erau alte căi, însă la un moment dat pășeau tot pe terenul nostru. În multe zile, am observat cum oamenii veneau și distrugeau mediul. Odată un grup de tineri au omorât zeci de raci. I-am întrebat ce fac acolo și n-au vrut să-mi spună prea multe. De atunci am decis că e mai bine să treacă pe la noi, le mai spunem legende și îi echipăm cum trebuie”.

După un drum plin de urzici, am reușit să intrăm în peșteră și să strigăm cât de tare am putut: „Ziggy e aici!”. După zecile de fotografii și un drum înapoi spre casa bătrânului Mang, am fost nevoiți să plătim. „Stați, nu vă speriați că nu știți care este plata”, ne spune doamna Mang. „Trebuie să beți sirop făcut de noi” Așa am și făcut, am degustat trei tipuri de sirop: brad, zmeură și pere.

După degustare, fiecare ne-am găsit ceva de făcut. Elena alinta pisicul familie, Iulian fotografia florile Tulipanului – unul dintre cei șase din toată țara, Adelina, Laura și cu mine ascultam legenda spusă de bătrânul Mang. Cu lacrimi și suspine, primele vorbe îmbrățișează aerul: „Eu cunosc această peșteră de la vârsta de opt ani, ceea ce însemnă de 70 de ani. Circulă o legendă despre această peșteră, dar nu este adevărată. Ea se referă, de fapt, la altă peșteră care se află în dealul satului. Eu vă spun ce e aici. Un coleg de-al meu a realizat o documentare despre peșteră pentru lucrarea lui de licență. Din spusele acestuia, se pare că ea a fost locuită de oameni primitivi. Ea nu este o peșteră de lotri și avem și un motiv logic: hoții nu erau proști să își ascundă comorile în vale, fiindcă în caz de atac ei nu puteau să mai scape. Acum 70 de ani, în peșteră, erau câteva zeci de mii de lilieci, foarte mulți lăstuni și porumbei. La ora actuală, nu știu dacă mai sunt cinci familii de lilieci. Nu știu de ce s-a întâmplat așa. Înainte erau și raci de ordinul sutelor. Acum nu mai sunt. Într-un an, câțiva tineri au omorât zeci de raci cu pietrele și cu bețele. Peșterea are mai mult de 200 de metri: începe din terenul nostru și se termină cu o cascadă și de aceea este foarte dificil să o traversezi cap-coadă.”

Bătrânul face o pauză. Între timp, noi mai luăm o gură din siropul aromat făcut de doamna Mang și ne pregătim să ascultăm o nouă legendă: „Este mai în deal și Peștera Lotrilor. Acolo, se spune că există o ușă din lemn, ferecată cu foarte mult fier. Ea se deschide doar din interior, iar pe exterior are vegetație și nici nu îți dai seama unde este. Ultima generație care a săpat s-a terminat cu un deces și se spune că peștera este blestemată. Așa o fi. Despre hoți se spune că își blestemau comorile. Gașca de lotri ar fi avut un lider care, la un moment dat, s-a dus la o nunta unei verișoare, în satul Găvăran (în prezent comuna Constantin Daicoviciu). El se uita la nuntă, de pe geam, însă cineva l-a descoperit și l-a omorât. După moartea lui, trupa de haiduci s-a împrăștiat.” Bătrânul Mang ne-a povestit toate acesta cu mult calm în voce și ne-a captivat foarte repede.

Experiența a fost foarte plăcută și memorabilă, mai ales pentru mine, fiindcă am pășit pentru prima dată într-o peșteră. A existat teama de reptile, de lilieci, însă odată ajuns în peșteră, am degustat doar fascinația. Dacă ajungeți în zona Hațegului, nu uitați să mergeți în satul Peștera si să întrebați de familia Mang. Peștera, siropul de zmeură, poveștile, animalele și florile, biroul familie îndesat cu trecut, planurile despre turism ale doamnei Mang, calmul bătrânului sunt doar câteva ingrediente care condimentează o excursie memorabilă.