Sunt în bucătăria bunicilor. Stau la masă. Tocmai am terminat de mâncat un borş de fasole. Şi mă uit la borcanul cu măsline negre Kalamata, pe jumătate consumat. Cum de stă afară şi nu în frigider? Rezistă aşa?

Mi-am răspuns: Alimentele, când stau la căldură, se strică mai repede, pentru că microorganismele şi bacteriile se dezvoltă mai repede. În schimb, la frig, ele devin frigide. De aceea mâncarea se pune la FRIGIDer. 🙂

De ce există frigidere?

  1. Pentru a lipi zeci de magneţi cu locaţii în care noi sau cei apropiaţi am fost. 🙂
  2. Pentru că avem mâncare care trebuie ţinută la rece. Care există deoarece preparăm/cumpărăm mai multă mâncare, care să ne ţină zile întregi. Dacă avem frgiderul plin, avem siguranţa zilei de mâine, de poimâine şi de răspoimâine. 😀

frigider-deschisDe ce nu am putea ţine mâncarea la rece într-o cămară sub pământ. Pentru că locuim la blocuri. De ce s-au construit blocurile? Pentru că am suprapopulat pământul şi avem nevoie de multe spaţii de locuit, suprapuse unul peste altul. Cum am ajuns în situaţia asta? Am suprapus relaţii dezechilibrate, unele peste altele. Toate deciziile fiind luate pe bază de stres şi agitaţie, ne-am înmulţit haotic în decursul a sute de ani. De ce există haosul în viaţa noastră? Pentru că există energii care se străduiesc maxim să îndepărteze omul de originile sale, respectiv de natură, de grădină, de hrana vie, care înnobilează şi trupul şi sufletul, iar mintea o linişteşte. Energii care pun accent pe consum şi nu pe stări de conştiinţă.

Cam acesta a fost procesul mental care s-a desfăşurat în timp ce mă uitam la borcan. 🙂

Deci, frigiderul este un produs al comunismului, aş putea spune eu, „mare intelectual” al generaţiei mele. 🙂 „Grija zilei de mâine.” Da, chiar aşa, pentru ce să depozităm mâncarea? Pentru ce să susţinem un sistem care acaparează milioane de oameni?

Pentru că eu sunt doar unul mic, cât o furnică şi oricum nu fac vreo diferenţă în lume.

Corect! Atunci hai să o facem pentru sănătatea şi stilul de viaţă personal.

Hmm… Cam greu. Cam multe piedici. N-am grădină. Stau la bloc. Sau poate… Dacă aş mânca numai la restaurante. Hm… Nu, n-am bani!

Şi atunci care e soluţia?

Păi, n-am nici timp să-mi construiesc o grădină sau să-mi cumpăr una.

Aşa este. Dar ce-ar fi dacă statul ar oferi un lot de pământ gratuit, familiilor doritoare? Şi aşa există loturi de pământ pe care nimeni nu le foloseşte. Iar acestea pot fi înfrumuseţate şi îngrijite cu intenţia de a îmbălsăma viaţa cât mai multor familii. Ei, ce zici?

Hmm… Sună interesant. N-o să meargă!

Hahaha! Ce n-o să meargă?

Statul n-ar accepta niciodată aşa ceva!

Să-nţeleg că te atrage ideea?

Pare interesant. Poate un pic, da.

De ce?

Heh! Gândesc practic: costuri la mâncare scăzute, costuri la apă scăzute, un spaţiu verde şi intim de joacă, libertatea de a-mi proiecta cum vreau eu grădina şi casa, costuri mici la curent, fiindcă poţi utiliza resurse naturale într-un mod original. Eu ştiu. Sunt inginer.

Exact! În urma acestui dialog imaginar, care arată conturează perfect mintea noastră duală, apare întrebarea:

De ce ar fi nevoie să meargă treaba asta? Ce demersuri ar trebui făcute în România pentru ca aşa ceva să devină realitate? Scrie-mi ideile tale, oricât de ghiduşe ar fi. 🙂

 

Echipa Zig Zag prin România