Foto: Valeru Ciurea

Plouă, dar ploaia aduce bogăţie.

S-ar zice şi că întâlnirea de astăzi va fi una îmbelşugată. Pe o astfel de vreme, ne retragem într-un colţ de comună, în casa unui meşter popular.

Suntem pe mâini bune: Valeru Ciurea, „prietenul şi ambasadorul” meşteşugarilor din Olt ne duce direct la ţintă. Lăsăm natura să îşi facă treaba iar noi ne concentrăm pe ce ştim să facem mai bine: să ascultăm poveşti.

Cadrul este perfect: un atelier micuţ plin de obiecte din lemn, o sobă bine încălzită şi câteva ceşti de cafea fierbinte. Afară e frig şi ploaie.

Responsabil pentru această poveste este Gheorghe Tănase

Dacă ai trecut măcar o dată la un târg de meşteşuguri atunci nu îţi sunt necunoscute preocupările artistice ale lui nea Gheorghe din comuna Corbu.

„Eu sculptez lemnul de la 9-10 ani, am început cu 50 de ani în urmă. Asta am făcut o viaţă întreagă. Am căutat să respect în general piesele cu caracter tradiţional, am mai adus şi ceva noutăţi în piese.

Ornamentele sunt pur autentice toate, formele la fel. Am linguri de lemn, lădiţe de zestre, icoane de vatră, pistornice, toate specifice zonei olteneşti. Din păcate, la ora actuală, specialişti în a face o selecţie între meşterii populari nu mai există.

Singurul care face selecţie e publicul. Dacă omului îi place, înseamnă că lucrul e frumos făcut şi căutat. Dacă nu place nimănui, e un produs care nu e căutat”.

Secretele lemnului ies la lumină

„Copiii” dragi ai meşterului stau în atelier.
Foto: Valeru Ciurea

Se spune că artistul nu face decât să ia lemnul brut şi să-l aşeze pe masa de lucru. Tot ce trebuie să facă este să înlăture părţile în exces.

Piesa de artă este tot timpul acolo, aşteaptă să fie descoperită. Artistul doar o cizelează. Floare la ureche. Pentru cei ce au “capacitate de creaţie”, ne lămureşte nea Gheorghe.

“Peste 80%  este harul de la Dumnezeu, restul e pregatirea, documentarea”.

Dumnealui a fost norocos. Încă de mic şi-a recunoscut relaţia cu divinitatea şi ce era pus deoparte pentru el. A fost convins de mic de faptul că în munca asta îşi găseşte el viaţa.

Nu s-a înşelat. “Am făcut studii, m-am dus la uzine. Nu s-a legat nimic de mine, tot acasă trăgeam la oalele mele”.

Atâta activitate într-o viaţă de om nu rămâne chiar nerăsplătită. Deşi, dacă ne-ai întreba pe noi, lista ar fi continuat.

Premiile încep să se adune din 1981 (Premiul I la Festivalul Naţional “Cântarea României”), patru ani mai târziu cucereşte moldovenii la Botoşani primind Premiul III la Salonul Interjudeţean de Artă Naivă, în 1989 urcă iarăşi pe locul I.

În 2005 este surprins cu Diploma şi Premiul pentru perpetuarea tradiţiei, pentru calitatea şi valoarea creaţiilor sale iar în 2011 primeşte Diploma de Excelenţă pentru păstrarea şi promovarea artelor tradiţionale din judeţul Olt în ţară şi în afară.

Cum românul este om viteaz şi ambiţios, Gheorghe Tănase nu se lasă mai prejos.

Iată ce fac mâinile şi sufletul meşterului!
Foto: Valeru Ciurea

I se cunoaşte în glas curajul şi plăcerea pentru munca sa. Calităţi ce l-au ajutat să deschidă expoziţii personale şi în afara graniţelor tradiţional româneşti: în Monte Albano, la Paris, în Piaţa Saint-Catherine, la Bruxelles.

Întrebările noastre, o mie şi una la număr, nu ştiu încotro să se îndrepte.

Aflăm despre pictură, care a stat la baza începuturilor vieţii de artist. Intrăm în discuţii despre credinţe şi principii. Continuăm cu toată călătoria sa interioară şi exterioară: a vizitat, a cercetat, şi şi-a dat seama că suntem până la urmă înrudiţi în stratul nostru artistic. Arborele creaţiei are o singură rădăcină!

L-am cunoscut şi pe domnu’ Sandu, ginerele-ucenic care împlineşte 5 ani de când se pregăteşte alături de Gheorghe Tănase. Cercul e complet: maestrul şi-a găsit un învăţăcel iar tradiţia merge mai departe!

“În meseria asta trebuie să stai în permanenţă lângă un meşter vreo 5,6 ani; si nici atunci…e grea meseria”.

Zig Zag: -Cu sufletul cum e? De trup ai grijă prin ceea ce mănânci, mintea o pui la contribuţie, dar cum e cu sufletul?

Gheorghe Tănase: – Să nu faci rău la nimeni! Acolo eşti cel mai iertat!

Să nu faci rău la nimeni, crezul după care s-a ghidat timp de o viaţă întreagă.

Acesta nu l-a dezamăgit. L-a răsplătit cu perioade de linişte, seninătate şi limpezime. Nu i-a păsat de viaţa altora, nu crede în răsplata răului cu un rău şi mai mare. Probabil această gândire l-a ajutat să se concentreze pe activităţile din viaţa personal. Astfel a rămas fidel dragostei  pentru cioplirea lemnului.

Un blidar de toată frumuseţea!
Foto: Valeru Ciurea

Ce anume îi face pe aceşti oameni aşa de plăcuţi?

Sinceritatea.

A lor cu ei înşişi şi cu cei din jur. Munca continuă şi asumată. Pentru a deveni expert în ceea ce faci este nevoie să investeşti în timp, să faci din munca ta un proiect pe termen lung.

Şi nu în ultimul rând, umorul. Trebuie să îţi păstrezi o urmă de spirit vesel pentru viaţă, pentru momente dificile şi pentru tine însuţi.

Cam asta pare a fi reţeta meşterului Gheorghe Tănase şi nu a dat greş. Nu ne rămâne decât să luăm aminte şi să scriem povestea pentru tine.

E rândul tău

Ce face lemnul sculptat cu adevărat valoros ?

L-ai cunoscut pe meşterul Gheorghe Tănase ? Ce alţi meşteri din Oltenia ne sugerezi să întâlnim?

Ne bucurăm să aflam gândurile şi sugestiile tale 🙂

Cu drag,

Daniela Pasăre şi Zig Zaggerii