Impreuna suntem puternici!
Sursa foto: Aurel Baciu

Există prietenie în Skandenberg ? Hm…

Te priveşte în ochi, dar nu te sperie. Mâinele vă sunt încleştate. Nu e deloc pace. Într-o secundă te mobilizezi, îţi concentrezi toate forţele şi stai ferm. Auzi încurajarea antrenorului şi dai peste cap soarta concursului. Ai câştigat!

Se desfăşoară în ţară sau peste hotar, se numeşte Skandenberg. În Caracal şi nu numai acest sport se supune antrenorului şi arbitrului Aurel Baciu.

La sala Asociaţiei „Club sportiv Prietenia”  l-am cunoscut direct în ipostaza de arbitru.

I-am văzut pe tinerii concurenţi fiind aprigi inamici pentru câteva clipe… Ulterior dânsul  le reamintea că e un joc întâi de toate. Unul ce trebuie jucat cinstit.

“Dacă nu reuşim acasă, reuşim în deplasare.”

Antrenorul şi arbitrul de Skandenberg-Aurel Baciu

            Nu încape îndoială că avem de a face cu un optimism molipsitor şi o persoană „călită” prin atâtea competiţii sau antrenamente. În acest caz, Zig Zag spune prezent. Luăm pixul, punem la cale întrebări şi pornim reportofonul.

Care e povestea lui Aurel Baciu?

Un om care trăieşte conştient şi asumat. Termină liceul şi se pregăteşte pentru testul bărbăţiei, armata. Îl trece cu brio, drept pentru care se angajează. Lucrează ca mecanic timp de 16 ani. În tot acest timp nu uită de evoluţie. Se înscrie la facultate şi începe altă etapă. De 10 ani lucrează ca jandarm, şi nu are de gând să renunţe prea uşor.

8 ore pe zi este la post. Restul îl rezervă pentru familie şi pentru afacerea proprie: “Clubul Sportiv Prietenia”. Din pasiune pentru sport, s-a reorientat până când a fost nevoit să înfiinţeze propria entitate sportivă. A pornit cu afacerea aceasta  din dorinţa de a pleca din casa părinţilor. A convins câţiva prieteni şi împreună au dat startul.

Prieteni şi în sală şi în grădină 🙂
Sursa foto: Aurel Baciu

“Prietenia” se ocupă cu promovarea sportului, a stilului de viaţă sănătos şi are grijă şi de obţinerea rezultatelor sportive.

„Nu e o strategie de marketing să îi fac să vină la sală. E o datorie morală a mea; ei m-au susţinut pe mine, eu caut să îi încurajez să vină.” 

Ingredientele reuşitei 

            Este culturist iar de câţiva ani tratează serios şi Skandenberg-ul. Se ocupă de activităţi, de conducere, de antrenarea sportivilor, de colaborări şi de motivarea celor care nu reuşesc să rămână în competiţie.

Cunoaşte şi munca grea şi răsplata. Ştie fiecare cărămidă în ce colţ a fost pusă. Îşi aduce aminte de fiecare lovitură nenorocoasă  peste degete şi fiecare tăietură. Se vede că ia în serios tot ce face şi pentru acest fapt, este tratat ca atare.

A întâlnit şi ocazii în care a preferat să renunţe la  profitul personal în schimbul celui profesional. Dar nu pare să aibă urmă de regret.

Vorbeşte mândru despre fiecare alegere din viaţa sa. Verticalitatea lui se transmite şi în altruismul său inocent şi inspiraţional.

“Aş vrea ca fiecare dintre noi să îşi dea seama că are valoare; să nu îi mai văd pesimişti şi supăraţi. Leagă-te, mă, de ceva! Băţul ăla de cioban, leagă-te de el şi dă-i valoare.”

Prezent şi viitor

În ceea ce îl priveşte, s-a legat de Skandenberg. Vorbeşte despre competiţia lui de suflet, Cupa Romanaţiului.

A pornit de la nivel mondial dar s-a extins la nivel internaţional timp de trei ani. Astăzi concursul este pus în aşteptare. Nu din lipsă de participanţi ci din lipsă de fonduri. Însă îşi doreşte să îl refinanţeze fiindcă tinerii aşteaptă iar el nu are nevoie de mai mult.

Meritele de antrenor nu sunt puse la îndoială. A antrenat până a dus secţia de Skandenberg din Caracal la titlul de campion mondial, prin elevul Cătălin Aprodu.

În ceea ce priveşte familia, Aurel Baciu o preţuieşte mult. E unul din pilonii de rezistenţă ai echilibrului său interior. Ascultăm cu atenţie ce ne povesteşte. Ne dăm seama de recunoştinţa sau dragostea ce le simte faţă de soţia lui care îl înţelege şi îl susţine.

Aurel, Dana şi Ada-familia Baciu.

Nici datoria de părinte nu are ce să-i reproşeze. Se mândreşte cu fiica lui, campioana familiei. Are doar 16 ani şi este campioană naţională la handbal. Aşa tată, aşa antrenor.

Fiindcă este părinte, se înţelege onorabil şi cu cei mai tineri. A avut colaborări şi cu elevii. Şcoala generală a trimis în vizită 30 de puşti.

Împreună cu profesorul de matematică, au exersat şi au înţeles ce înseamnă o oră de fitness. Pe viitor este invitat să participe la „Săptămâna altfel”, la concursuri de Skandenberg sau ore de aerobic.

„Am calitatea asta, de a  mă face înţeles” ne spune zâmbind gazda noastră.

La final de poveste…

Te invităm la o oră de sport şi la un pahar de vorbă cu Aurel Baciu. În ambele cazuri o să recunoşti omul  comunităţii: nu aleargă după recunoaştere, ci după finanţarea activităţilor pentru tinerii sportivi. El aduce împreună Prietenia şi Skandenberg-ul în Caracal 🙂

Nu în ultimul rând, îţi spunem aşa: vei întâlni un om care iubeşte viaţa. Zâmbetul, strângerea de mână, entuziasmul, implicarea lui…toate acestea o confirmă!

~Daniela Pasăre şi zig zaggerii

E rândul tău: Ce părere ai despre skandeberg-ul din România?  Cum poate fi cultivată prietenia în sporturile competiţionale ? 

Ne-am bucura să citim gândurile tale. Lasă-ne un comentariu 🙂