Plămânul umed din centrul Marghitei

Oamenii din Marghita sunt iubitori de spații verzi și de timp petrecut în natură. Aici poți vedea numeroase astfel de spații unde te poți relaxa și unde te poți reîncărca cu energie.

Parcul central este considerat plămânul orașului și mai este cunoscut sub numele de Parcul Nepliget. Aici se găsește și un lac care dă un plus de energie și de vitalitate zonei. Este un parc de agrement și există posibilitatea de a te plimba cu bărcuța pe apele lui limpezi. Locuitorii orașului spun că este o plăcere să se plimbe pe malurile lacului. Aici uită de problemele omenești și își refac puterile.

O astfel de experiență te relaxează, îți încarcă bateriile și te pregătește atât psihic cât și fizic pentru rutina zilnică și agitația orașului.

[mashshare]

ZiggY

 Blândețe, căldură și amintiri în parcul central Marghita

Soarele strălucea cu putere printre copaci și scânteia în luciul apei. Mirosul cald al primăverii se simțea în aer și păsărele voioase animau atmosfera prin cântecele lor colorate. Mă plimbam prin parcul central din Marghita și mă bucuram de liniște. La doar o aruncătură de băț, în fața mea, un bătrânel stătea pe bancă și privea îngândurat spre lac.

– Ziua bună domnule!
– Fii binecuvântat tinere!
– Pot să mă așez lângă matale?
– Bineînțeles dragule, poți să faci orice te face fericit atât cât nu superi pe nimeni. Asta le spun și nepoților mei.
– Aveți mulți nepoți?
– Am doi cam se seama ta. Un băiat și o fată. La ei mă gândeam adineauri. Au nins ani mulți și grei peste mine, de aia-s așa alb. Îmi aminteam cum mă jucam cu ei atunci când erau mici. Veneau des la mine și petreceam mult timp împreună. Acum dacă mai vin de sărbători e bine, am cam rămas singur.
– Care e cea mai frumoasă amintire pe care o aveți cu ei.
– Cea mai frumoasă amintire urmează să o am. Ce îmi amintesc cu drag și povestesc mereu e o întâmplare dintr-o toamnă blândă. Stam pe prispă și priveam frunzele cum cad din nuc, când aud poarta trântită. Erau ei. Veneau grăbiți și mi-au sărit în brațe. S-au așezat unul pe un genunchi și unul pe celălalt și îmi spuneau că vor să zboare. Apoi au început să mă împartă. Unul a luat jumătate din mustață și celălalt cealaltă jumătate. Și-au luat fiecare câte un obraz și se certau care e mai frumos. Am râs copios când a intrat mama lor și ia certat. De atunci le spuneam să face orice le face fericiți dar să aibă grijă să nu deranjeze pe alții.
– Acum ce fac?
– Acum au crescut și se plimbă prin lume. Au învățat să zboare și să face ceea ce le face fericiți. Îi duc și pe alții dintr-un loc în altul și văd lumea largă. Trebuie să pleca cum, mă duc să văd dacă nu am primit vreo scrisoare de la ei.
– O zi bună! i-am urat eu.
– Sănătate.

Am mai rămas câteva minute pe banca de lângă lac și mă gândeam la ceea ce fac eu. Asta mă face fericit și nu cred că deranjez pe nimeni. Ochii blânzi și calzi ai bătrânelului m-au făcut să mă simt fericit. Sper să fie vizitat mai des de nepoții lui.

Echipa Zig Zag prin România