Talantul îngropat în pământul orașului de lângă Barcău

Marghita, micul oraș așezat pe lângă râul Barcău îmi dezvăluie puțin câte puțin secretele sale. Cât timp am stat aici îmi plăcea să cercetez fiecare colțișor în căutarea frumuseților oferite cu generozitate de natură.

-Dacă fiecare loc e sub ocrotirea mamei Pământ înseamnă că și Marghita are ceva unic să-mi arate, îmi spun într-o zi, plimbându-mă pe malul Barcăului. Un vânt călduț de primăvara adia în câmpia întinsă de la marginea orașului. Mergeam, absorbit de gânduri și planuri…La un moment dat, simt să mă opresc, ca și cum ar trebui să fiu atent la ceva. Privesc în jos și văd o plăpândă margaretă albă naufragiată într-o mare de iarbă verde. Era cât pe-aci să o calc. Mă aplec repede, șoptind cu duioșie:

-Iartă-mă micuțo, era să-ți fac rău fără să-mi dau seama!

Sentimentul anterior tot nu dispărea.

-Stai așa domnule, îmi zic, de parcă aflasem răspunsul la o ghicitoare. Mă ridic și adulmec puțin aerul. Prințesă Margareta, tu trebuie să fi fost!

-Ai ghicit Ziggy, se auzi vocea delicată a prințesei din spatele meu.

Mă întorc. Da, era ea, atât de frumoasă și zâmbitoare. Era îmbrăcată într-o rochie albă de in și la gât purta o salbă de margarete. Părul ei lung, auriu i se revărsa peste umeri.

-Mă bucur să te revăd prințesă, răspund voios, „contaminat” parcă de energia ei pozitivă.

-Păreai preocupat adineauri. Cauți ceva ?

-Da…știu că Marghita mai are multe să-mi arate, dar nu prea știam ce să fac mai departe.

-Hmm, natura este deosebit de generoasă pe aceste meleaguri Ziggy. De aceea am ales să rămân aici, să ocrotesc ceea ce ea mi-a dat în grijă.

-Cum de nu toți oameni au acces la bogățiile naturii? întreb eu mirat.

-Toți au acces, dar nu toți le văd, sau le văd și nu știu să le fructifice, răspunse Prințesa cu un ton ușor sever.

Nu pricepeam pe deplin.

-Știi că printre oameni, acolo unde tu călătorești mai mult decât mine, este o poveste: a talanților.

-Da da, răspund eu cu entuziasm. Fiecare om primește anumite daruri de la viață pe care are datoria să le dezvolte și să le înmulțească.

– În Marghita, locuitorii au primit de la natură pe lângă păduri, un talant foarte prețios.  Numai că e adânc îngropat în Pământ iar ei trebuie să aibă răbdare să-l descopere și apoi să-l pună în valoare.

-Hmm?

– Ai încredere în mine Ziggy , spuse Margareta cu o voce ștrengărească. În minutele ce urmează ți-l voi arăta! Aproprie-te de mine și treci în fața mea.

Își puse ușor mâinile delicate la tâmplele mele.

-Acum închide ochii și deschide-i doar când îți spun eu!

-Bine, răspund eu amuzat. Parcă urma să încep un nou joc.

Dintr-o dată, am simțit cum un torent de energie îmi năvălește în creier. Era atât de multă informație încât tâmplele și inima mea o luaseră la goană, pulsând foarte rapid.

În fața mea puteam să văd același sol pe care pășisem adineauri. Ceva era diferit! Puteam vedea la mare adâncime în sol.

-Este puterea clarviziunii, spuse prințesa. Privește cu atenție Ziggy!

Vedeam pânza freatică și mai departe de ea. Acolo, activitatea vulcanică intensă a Pâmântului încălzea apa, o îmbogățea cu săruri minerale și o împinge la suprafață.

Imagini diverse, cu ștrandurile de apă termală din Marghita și apoi cu cele de pe întreg ținutul Bihorului, se derulau. Erau atât de multe însă prea puține erau amenajate pentru publicul larg.

M-am văzut pe mine apoi în fața unui bazin cu apă termală. Margareta mă privea blând de pe margine făcându-mi semn apoi să intru.

O senzație de relaxare și căldură mă învălui rapid. Apa termală își făcea efectul binefăcător asupra întregului corp. Am ieșit din bazin complet revigorat și liniștit.

O altă imagine se derula. Zeci de bazine unde oamenii făceau baie fericiți. Erau înconjurate de arbori și zone special amenajate pentru a te plimba. Mici căsuțe de lemn erau pe marginea drumului, pline cu cărți. Unii oameni ieșeau din bazine și citeau o carte apoi, întinși pe o bancă sau pe un șezlong.

-Acum deschide ochii Ziggy șopti Margareta, foarte calmă.

Câmpul de la marginea orașului era din nou în fața mea.

-Nu pot să cred! Continui eu, uimit de cele văzute cu ajutorul fetei. Apa termală…era tot timpul aici!

-Da Ziggy, acest talant se află întotdeauna la dispoziția locuitorilor din Marghita! Ce ai văzut în partea a doua e doar o fracțiune din ce se poate face dacă oamenii își pun un pic mintea la contribuție.

-Îți mulțumesc prințesă Margareta pentru acest dar. Știu ce am de făcut mai departe!

Tânăra fata radia de frumusețe.

-Rămâi cu bine Ziggy! Ține minte că fiecare ținut pe care îl colinzi își are talanții tăi. Deschide bine ochii, fizici sau mentali, și descoperă-i!  Împarte descoperirile tale cu locuitorii de meleagurile poporului de la care tu înveți.

Mă îmbrățișează după care se îndepărtă dispărând în câmpie.

În urma ei lasase ceva: o margaretă!