Minunile de pe Valea Ierului: Sălacea - Satul celor 1000 de pivnițe

Când treci prin satele așezate în câmpiie fertile din Valea Ierului, tradiția veche a viticulturii se lasă a fi admirată. Podgoriile de aici produc vinuri de calitate care sunt păstrate în pivnițe săpate de obicei în coasta dealului.

Pe drumul județean 191F ce leagă Marghita de Valea lui Mihai se află Sălacea, o așezare foarte veche, cu dovezi arheologice din Epoca Bronzului. Locuită în prezent mai mult de maghiari ( peste 92 % din populație), comuna este formată din două sate, fiecare având ceva unic de arătat: Sălacea și Otomani.

O picătură de istorie. Sălacea a fost atestată documentar în 1067, iar în 1215 apare în cronicile vremurilor cu numele de Zolos. Când maghiarii s-au stabilit aici, exista deja o comunitate slavă preocupată de comerțul cu sare, de unde provine și numele localității. În acea vreme, sarea era un bun foarte important în comerțul medieval. În 1217, Sălacea avea un important depozit de sare și devenise un târg comercial înfloritor.

Cu timpul comerțul cu sare a decăzut. În epoca modernă, viticultura și producerea vinurilor au devenit principalele activități economice din zonă. Astăzi, localitatea este cunoscută drept “Satulcelor 1000 de pivnițe”. Fie că sunt din cărămidă sau săpate direct în pământul lutos al dealului, cele 970 de pivnițe formează “strada pivnițelor”. Cea mai veche dintre ele datează din anul 1803. Pivnițele au o lungime de minim 30 de metri. Vinurile bune obținute din strugurii produși de Valea Ierului se păstrează aici limpezi, aromați și reci ( mai ales vara).

Dacă ajungi prin Sălacea e musai să te plimbi pe strada pivnițelor și să deguști un pahar de vin, într-o pivniță din cărămidă sau pământ.

[mashshare]

ZiggY

Povestea celor 1000 de sticle de vin

Ce interesantă a fost vizita la casa țărănească din Galoșpetreu! După ce m-am despărțit cu greu de muscă, căci ne-am certat un pic… I-am zis că ce face ea nu se cheamă muncă, ci mai mult, stat degeaba, na! I-am spus-o direct și s-a supărat pe mine. Mi-a zis că nu-mi voi încheia aventura. Nu am pus la inimă, pentru că știu că era la supărare. În plus, îmi cunosc bine traseul și sunt pregătit pentru orice provocări. Până la urmă, fără provocări, n-aș avea ce povești captivante să spun prietenilor.

Minunile de pe Valea Ierului: Sălacea - Satul celor 1000 de pivnițe
În timp ce mă gândeam la toate astea, sunt trezit de zgomotul unor cioburi de sticlă. Mă uit în jos și observ o jumătate de sticlă verde, crăpată sub piciorul meu, cu ceva lichid roșu în interiorul ei. Iar după ea, multe altele, o cărare acoperită în întregime cu sute de astfel de sticle sparte. Mă apropii de una, pun degetul și miros lichidul. Vin! Vin roșu!

– Dar ce-o mai fi și asta? spun cu voce tare. Nu aștept nici o clipă, că două păsări cu pene maronii și albe îmi raspund cântând:

– De multă vreme, în satul Sălacea, domnește un spirit malefic numit Malachin. El e cunoscut de săteni drept Malachin, spaima sticlelor de vin. Se spune că intră noaptea târziu în pivnițe, după ce gospodarii pregătesc 1000 de sticle de vin. Nu se știe de ce, dar dimineața următoare toate sticlele sunt sparte, iar podeaua băltește a vin. Unii cred că așa se hrănește, alții cred că se răzbună pe bunăstarea oamenilor, alții spun că e un spirit blocat în timp.

– Și ce pot face să ajut?

– Noi atât știm, Ziggy. Restul depinde de tine… și zburară în albastrul cerului.

Am luat-o la pas, pe cărarea de sticle sparte și am mers, și am mers, și am tot mers până am întâlnit un om îmbrăcat în straie modeste.

– Om bun, ce se întâmplă în pivnițe?

– Ooo, Ziggy, ai ajuns și pe la noi. Jale, mare jale!…

Am aflat că el este ultimul gospodar rămas în sat, iar acele sticle erau ultima lui trudă pentru o nuntă din satele vecine.

– Nu mai știu ce să fac, Ziggy, îmi spuse cu speranța veștejită.

– Rămâi în picioare, omule, găsim noi o rezolvare! Și spunând acestea, hotărât, îl rog: Doar o singură rugăminte am la matale. Mai fă încă 1000 de sticle, ca să cunosc și eu pe acest spirit Malachin, căci îi vin eu de hac!

Omul se învoi, în cele din urmă. Iar imediat ce ultima sticlă a fost pregătită, sosi și noaptea. M-am pus bine la pândă, așteptând. Aștept o oră, aștept două, aștept trei… Aproape ațipisem când aud ceva spărgându-se. Mă ridic ca ars și curajos mă uit în jur.

– Arată-te, Malachin! Eu sunt Ziggy, spiritul călător de pe aceste meleaguri. Misiunea mea e să aduc abundență în aceste locuri frumoase. De ce distrugi ce au oamenii mai bun pe aici?

Tăcere. Deodată, aud o voce groasă, misterioasă, care îmi răspunde lent:

– Dar eu nu distrug. Eu inaugurez de 1000 de ori, bogăția acestor locuri.

Ei, asta-i bună! Am rămas mut…

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)