Actrita din Satu Mare

„Teatrul este emoție. El nu înseamnă nici dramă, nici comedie, el înseamnă emoție”.

Când am terminat liceul și am dat pentru prima dată la facultate, am candidat 1800 de fete. Am rămas după proba eliminatorie am rămas 200 pe loc. Și mama îmi zice: ‹Măi, nu au loc aia care-s din București, care-s fii și fiice de actori… O să te duci tu și o să găsești? O să te vadă pe tine și, gata, hai? Nu te duce aici!›. Cu absolut toate impedimentele din afară eu am hotărât că vreau să fiu actriță și asta am devenit”.

Olga Tudor a fost modelul ei de inspirație încă de mică și că e pe stilul ei. Înainte avea emoții la premieră din cauza nesiguranței de sine; acum tot are emoții, dar în privința reacției publicului. Un actor crește prin experiență și poate și influența, e formator de opinie.

[mashshare]

ZiggY

Bunicuța Melania din Sătmar

Sătmarul este un oraş exotic fiindcă găsesc etnii române, maghiare şi şvăbești care convețuiesc liniștit împreună.

Drumul călătorului este pavat de spontaneitate.
De pe meleagurile Bucovinei primesc de veste o poveste.

– Ziggy, în acest mediu multicultural ai să găsești pe bunicuța Melania din Sătmar. Dacă ai să apleci urechea la viața pe care a trăit-o vei extrage multe învățături. De găsit, o vei găsi printre artiști şi copii.

Îi mulțumesc bucovineanului şi merg în căutarea bunicuței.

Ajung la Teatrul de Nord din Sătmar şi întreb curios de bunicuța Melania.
– Am să-i dau de veste că ai ajuns, îmi răspunde doamna care înțelegea din priviri scopul vizitei mele.

Uşa se deschide. Paltonul maro şi lung până în pământ, ochelarii şi părul blond păstrează și mai mult misterul celei numită bunicuța Melania din Sătmar.
Cu un aer actoricesc își face intrarea.
– Sărutmâna bunicuță Melania
– Te salut tinere Ziggy.

Se așează elegant pe scaun după ce paltonul, geanta şi ochelarii sunt înlăturate și fac loc chipului cald. Privirea este plină de ambiție și tonul vocii este unul energic și dinamic. Bunicuța Melania debordează de entuziasm, are un aer de justițiar combinat cu sensibilitatea feminină.

-Actoria am început-o târziu.
A făcut o pauză iar în acest scurt moment, timpul a curs destul de repede și lecția perseverenței s-a aşezat la locul ei.

-Îmi place şi nu m-am lăsat.
Mă întrebam dacă ar mai trebui ceva în plus pentru a-ți da seama de pasiunea unui om? Numai din tonul plin de ambiție simțeai că ar fi făcut orice ca să-şi urmeze pasiunea. Mi-a spus că timpurile au fost diferite dar nu s-a lăsat. Timpurile se schimbă dar ambiția rămâne la fel.

-Am avut un moment de împlinire artistică când mi-am dat seama că mi-a trebuit o oră ca să-mi ies din rol. Nu puteam mânca, bea şi aşteptam să mă eliberez din rolul jucat.

Am cugetat puțin la ceea ce mi-a zis şi cred că am nevoie de mai multe detalii ca să pot aprofunda. Totuşi, mi-am băut ceaiul aburind din cană şi am ascultat în continuare.

-Uneori esti dat pe uşă afară şi dacă vrei intri pe geam.

Am continuat să sorb cuvinte unul după altul. În tot acest timp bunicuța Melania n-a scăzut entuziasmul şi energia.Timpul a zburat şi cred că a rămas şi el fascinat de ambiția bunicuței.

Acum pot pleca la drum fiindcă duc în spinare un gând bun și o lecție zdravănă de la bunicuța Melania din Sătmar. Poveștile bunicuței mi-au crescut adrenalina de parcă am fost la curse de mașini.

Echipa Zig Zag prin România