Editii de datini si obiceiuri romanesti in Carei

„Fiecare dintre noi este român. Două, trei versuri de Eminescu tot știm”.

E inginer de meserie; are o pasiune aparte pentru ii și mai ales pentru promovarea tradițiilor și obiceiurilor românești.
„Fac parte dintr-un alt grup social, din care se presupune că porți haine de la Channel și de la celelalte…și în momentul când am venit îmbrăcată în port tradițional, în urmă cu 2 ani, probabil a fost un șoc pentru toată lumea. Am profitat de faptul că am dorit să fac această ieșire când a fost de față dl. prefect și Consiliul Județean și, oricum ne cunoaștem, dar toată lumea a fost șocată.

În decurs de 3 luni, la următoarele evenimente , fiecare femeie și-a scos câte-o ie din lada de zestre. Acum nu este manifestare unde să nu umblu îmbrăcată în ie și asta e cea mai mare realizare, că au ieșit multe lucruri frumoase la iveală.”

De vreo câțiva ani face parte din Asociațiunea Astra, care are scopul e de a promova cultura românească.

A organizat prima ediție de datini și obiceiuri românești în Carei, unde nu a fost un „turneu al școlilor”, ci acele obiceiuri din bătrâni.

[mashshare]

ZiggY

De la degustatul de vin, la păstrarea tradiției in satele Careiene

Plecând de la degustarea de vin, în aceeași zi puțin mohorâtă de ploaia măruntă care încerca să se joace cu dipoziția și starea mea, mă îndrept spre un bun păstrător de obiceiuri și tradiții.
Ajung pe strada Albinelor la parterul unui bloc. Aveam impresia că mă îndrept către locuința ei. Ajung la scara blocului, sun la interfon și deodată de deblochează ușa. Mă întrebam care e ușa conform numărului cum din lista de la interfonul blocului? Intru puțin nedumerit și la câteva secunde sosește chiar dumneaei.
– Saru’mana, chiar în acest moment căutam să vă sun fiindcă nu găseam ușa. Ziggy mă numesc și chiar dacă am barbă nu sunt preot sau evreu și am bani de Gilette.
– Tinere, spuse ea, acum e la modă, dar te rog intră. Chiar aici este sediul nostru, spuse ea.
– Într-un apartament! exclam imediat după ce intru în timp ce observam ordinea si organizarea demnă de un inginer.
– Tinere ce servești: Cafea, Pălincă, Vin?
– Ceai, răspund!
Îmi ajunsese câte soiuri de vin degustasem cu ceva vreme înainte.

Ne luăm apoi de povești și ce să vezi: ingineră de profesie. Dar cu o dicție grozavă, doar știți ce se spune despre ingineri: “cu vederea în spațiu stau bine dar cu exprimarea stau prost”. Însă în acest caz nici nu fu’ vorba.

Îmi povestește despre faptul că a crescut într-o familie pur tradițională și care respecta legile comunității. Asta o făcuse să îndrăgească obiceiurile și tradițiile când acestea reprezentau un mod de viață. A aflat mai târziu, ca mulți alții, că toate acestea, cu trecerea timpului și schimbului de generații, lupta pentru conservarea lor devine tot mai crâncenă.

Avea un patos în voce când vorbea despre aceste lucruri, încât inflexiunile ei vocale îmi creștea entuziasmul de la un minut la altul. Îmi spune despre evenimentele care se petrec an de an, pe care le organizează cu oameni autentici și păstrători de tradiție din satele învecinate. Parcă tot ceea ce povestea se transpunea în secunda următoare într-un film documentar.

După o oră petrecută în sediul bine organizat rețin că, mai presus de tehnologia care vine peste noi, obiceiurile și tradițiile de mii de ani nu trebuie uitate.

Și astfel, ajung la ceea ce-mi doresc împreună cu tine cititorule.

Echipa Zig Zag prin România