De la micul dansator, la marele artist popular .

După discuția despre obiceiuri și tradiții în Carei, rămân în zonă, pentru că primesc de veste că un artist popular get-beget din Țara Codrului va veni. Astfel am avut bucuria să aflu o poveste de sub Codru.
Mândru, alb la chip și cu un zâmbet larg și cald ne întâlnim în apropierea Castelului Karoly.
– Tinere, te salut îmi spuse artistul popular din Țara Codrului. – Te salut cu multă stimă, îi răspund. Am primit de veste că ai o poveste frumoasă.
– Tinere, îți mulțumesc. Fac tot ce pot să ne fie bine la toți.
Mergem câteva minute ți ne oprim în fața unei clădiri vechi, dar proaspăt restaurate. Intrăm pe o poartă înaltă ce îmi aduce aminte de perioada veche a vremurilor de demult după cum citeam în cărțile de istorie.
Mă invită într-o sală cu câteva zeci de scaune așezate unul după altul, pe câteva rânduri. O tablă de culoare neagră și o catedră așezată în fața ei îmi amintea de clasa școlii veche în care învață copii de gimnaziu. Îmi spune că este una din sălile unde se pregătește cu ansamblul de copii pe care îi conduce compuși de muzicanți și instrumentiști Ne așezăm în primul rând de scaune, dau drumul la reportofon și începem să povestim.
M-a înveselit povestea lui. Părinții l-au îndrumat să facă cursuri de vioară de la 7 ani. După o vreme a vrut să renunțe. Uniunea celor doi părinți era specială.
“ Când mă batea unul din ei, mă duceam la celălalt să mă plâng. Ceea ce primeam era: ” De ce vii la mine? Tu ai greșit. Eu nu mî bag.”
Comunicarea specială dintre părinți l-a ajutat să revină la muzică și să treacă de prima etapă.
Este bucuros că alți doi frați l-au urmat în pasiunea pentru muzica specifică din Țara Codrului și astfel au devenit unii din reprezentanții de seamă.

Chiar și fata lui îl urmează în activitate, ca solistă, de la o vârstă foarte fragedă. Asta îi bucură inima. A avut prilejul să ”împartă scena” cu ea.
Iar la repetiții, dans sau altceva ”chiar dacă este fata tatii acasă, la antrenamente face ce fac tot ceilalți”. Ascultă, are talent, muncește și crește rapid, spune el despre fata tatii.

– De ce ai ales muzica, dansul și lucrul cu oamenii?
– Tinere, cea mai grea muncă este cu oamenii, dar și cea mai frumoasă. Munca într-o echipă uneori poate fi tragică dar când totul funcționează munca devine magică. Mai presus, imi place ceea ce fac și din rezultate mă hrănesc precum bucuria copiilor. Este energia de care am nevoie ca să învăț mereu și să urc la următorul nivel. Iubesc ceea ce fac și învăț mereu.

După astfel de momente nu-ți dorești să pleci.

Plec cu o singură vorbă în minte: “când faci din pasiune ceea ce îți place cel mai mult, devii un magnet pentru cei din jur și pentru țelurile lor”.