Apa termală și călugărul care o administrează

În perioada când frigul iernii începea să se domolească și soarele prindea tot mai mult curaj, am ajuns și eu în zona cu ape termale a Crișanei. Aflat în fața unui bazin aburind cu apă fierbinte nu am ezitat. Am intrat în apa tămăduitoare și m-am tolănit într-un colț, pe marginea bazinului, cu capul spre albastrul cerului. Eram singur și ascultam liniștea cere mă înconjura. Imediat m-am moleșit din cauza aburilor și nu a dorat mult până să adorm.

Peste câteva minute deschid ochii și văd un călugăr care mă privea cu mâinile încrucișate.
– Ce faci aici tinere?
Mă uit la el, privesc în jur și totul părea schimbat. Era îmbrăcat cu o robă cenușie iar totul în jurul meu părea mai vechi și mai simpli decât atunci când am intrat.
– Nu m-am putut abține să nu intru în apa fierbinte. E atât de bine aici.
– Știu tinere dar trebuie să înveți să ceri voie înainte de a intra în bazinul de tratament.
– Credeam că este un loc public.
– Nu chiar, l-am construit pentru a oferi bolnavilor ocazia de a se vindeca utilizând proprietățile apei termale. Acum nu-i bai, poți să mai stai, nu vine nimeni la tratament până mai spre seară. Dar trebuie să ții minte să întrebi pe cineva înainte de a mai face ceva de genul acesta.
– Bine domnule Felix. Așa voi face. Dumneavoastră nu intrați?
– Nu intru, mai am de treabă, trebuie să fac programările pentru mâine. Voi fi mulți aici. Curând cred că va trebui să lărgesc bazinul.
– Spor la treabă atunci.

Îmi mulțumi și se duse în treaba lui. Am lăsat din nou capul pe spate și urmăream nourii albi cum se plimbau lin pe bolta cerească. Urmărindu-i așa am ațipit din nou. De data asta când m-am trezit eram încă singur dar parcă totul se schimbase din nou și era ca la început. Ceva ciudat s-a întâmplat. Să fi fost doar un vis?