Povestea gorunului ars de istorie

În vremurile în care credința înflorea în sufletul credincioșilor, într-o bună zi de primăvară unul dintre săteni se hotărî să construiască o biserică. Asta pentru că i se arătă într-o noapte în vis un înger.

-Vei construi această biserică numai dintr-un singur gorun care va trece însă prin multe peripeții și încercări, dar Dumnezeu îl va ține sub pronia sa. Așadar, dis-de-dimineață vei merge în pădurea domenială și la marginea ei vei vedea un gorun falnic, cu tulpina groasă și crengile dese, îi spuse vocea blândă și cuprinzătoare a îngerului.

-Dar cum îl voi tăia? Nu pot singur, îi spuse omul gânditor.

-Fii fără grijă! Dumnezeu îți va trimite 3 oameni care să te ajute și în 3 zile veți reuși să tăiați copacul. Nu uitați ca de fiecare dată și înainte și după ce terminați de lucrat să vă rugați!

Spunând acestea, îngerul dispăru într-o lumină orbitoare, iar omul se trezi brusc. Se uită la ceas. Zorile zilei se apropiau. Începu să-și pregătească sufletul și trupul pentru ceea ce urma să facă.

Ajuns la marginea pădurii, văzu gorunul cu pricina și se minună de măreția sa. După câteva clipe apar 3 inși, exact cum îi spuse îngerul în vis. Se pun ei să se roage și-apoi toți cu topoarele încep să copleșească tulpina copacului cu un val de lovituri. La final iarăși se roagă, mănâncă și se despart. A doua zi la fel, iar în a treia zi, falnicul gorun cade. După ultima rugăciune alături de cei 3, se pregătește să construiască biserica. Zi și noapte a lucrat la ridicarea ei, până ce primăvara viitoare tot satul era adunat în jurul ei pentru a fi sfințită. Fiecare cu flori în mână, cu glas evlavios de rugăciune și zâmbet smerit călca pragul bisericii de lemn proaspăt sfințit.

Însă așa cum a prevestit îngerul, gorunul era așteptat de multe încercări. Pe cerul lui au început să apară norii vremurilor grele. Astfel că au fost oameni cruzi care au vrut să-i dea foc bisericii, dar ea nu a ars, chiar dacă lemnul a păstrat negrul flăcărilor. Au fost alții care au vrut să o fure, dar nu au reușit pentru că Dumnezeu a vegheat asupra ei. Deși i-au dat târcoale o mulțime de dușmani, ea a rămas neatinsă. Gorunul negru și astăzi mai păstrează între crăpăturile sale tainele suferințelor de-a lungul vremii. Dacă un suflet neprihănit se așază cu smerenie lângă el, chiar și-acum mai poate auzi suspinurile și misterele gorunului ars de istorie.