muntii piatra craiului

26 august 2016. Plecarea.

Dimineaţă. Ora 9:30 în Zlatna, judeţul Alba. La 10:15 ar trebui să fiu în Alba Iulia să prind un Bla Bla Car.

Chiar înainte de a porni. Aflu că nu avem suficient combustibil. CUM?! Nu găsim nici o benzinărie să alimentăm, aşa că, ce idee îi trece lui Marian prin cap? Merge şi cumpără 1L de ulei. Pornim. Becul roşu s-a stins. Incredibil! :)) Am început perfect ziua.

Ratez cursa programată cu Bla Bla şi Marian, coleg de echiă grijuliu cum e, mă lasă la marginea drumului, într-un punct cu trafic intens, la ocazie. Direcţia? SIBIU.

Nici 5 minute nu stau, că opreşte un TIR. Ulala! Notez că eram îmbrăcată decent, total acoperită. 😀 Pentru mai multe ponturi despre asta, apasă AICI. Ajung în Sibiu întreagă şi cu zâmbetul tot pe buze. De aici am al doilea Bla Bla Car programat, pe care îl prind de data asta. Direcţia? BRAŞOV. Aici fac prima plată pentru cursă: 15 lei.

Călătoria continuă! Trebuie să ajung la Zărneşti. Aşa că iau un bilet de tren din Braşov către Zărneşti. Durată: 30 min. Preţ: 4,50 lei.

Bun! Ce fac din Zărneşti? Punctul final e Plaiul Foii din Piatra Craiului. Mă pun iar la ocazie. Stau puţin şi opreşte un bărbat. Aflu că îl cheamă Alex şi organizează cursa de copii în cadrul unui maraton popular din Piatra Craiului. Uau! Nimic nu e întâmplător. Însă el nu mă poate conduce până în Plaiul Foii. Totuşi, observă că în spatele nostru rulează o maşină familiară lui.

S-a dovedit că şoferul era unul din angajaţii de la Centrul de Informare Piatra Craiului şi mergea fix în tabără, unde aveam eu nevoie. Viaţa asta! Uf, draga de ea! <3

27 august 2016. Ziua competiţiei.

piatra craiului ia si urca

Un traseu superb! Ceva probleme cu harta, o căzătură în fund şi o performanţă respectabilă. Locul I, alături de echipa IA ŞI urcă, echipa care te ridică! 🙂 :*

Toată ziua nu beau decât apă. Mănânc nişte alune, o felie de harbuz/ pepene şi nişte caşcaval.

28 august 2016. Întoarcerea.

laura piatra craiului rochieAlergătorii mei mă lasă undeva pe varianta către Sibiu – Alba Iulia. Era cald. Ora 14:30. Şi cam pustiu. N-aş fi crezut că după nici 5 minute, să oprească o maşină… un TIR. Iar! :))) Eu, la fel de hotărâtă să ajung la destinaţie! :))

Oprim să mâncăm la un restaurant. Ghici ce? Aici mă întâlnesc cu primul TIRist. :))) Primesc o cinste cu o ciorbă de legume, în valoare de 5 lei. Eram ruptă de foame, dar şi grăbită să ajung la concertul cu Holograf. 😀

Pornim iar la drum, către Alba Iulia. Şoferul, om drăguţ, vorbeşte prin staţie pentru mine:

– Un coleg care merge prin Alba?

– Da!

– Am o colegă. Oprim în prima parcare să o iei?

– Da, colegu’.

Noua limuzină? O dubă! :)) Am ajuns neaşteptat de bine în Alba Iulia. La 19:30, la fel ca şi colegii mei alergători care au mers în Iaşi, cu cursă fără opriri. Eeeeei? Dubiţa m-a lăsat chiar la Hotel Cetate din Alba Iulia. Se putea mai bine de atât?

***

Total costuri drum de 2 zile: 15 lei + 4,50 lei = 19,50 lei. 😀 :)) Plus o vastă cunoştinţă a vieţilor tiriştilor Costică, Gigi şi a dubistului Cornel.

Concluzie: Nu toţi tiriştii sunt ciobani, deşi e dreptul lor să încerce. :)) Dacă înţelegi ce vreau să spun. 😀

Concluzie bis: Am tupeu, nu glumă! :))

laura auto stop

Echipa Zig Zag prin România