Când vreau ceva, continuu să alerg, chiar dacă e lent!

Constanţa…

Perseverenţa…

Cam asta mă învaţă muntele.

Cam asta mă învaţă crosul montan!

Te întreb: Crezi că ştii ce înseamnă să tragi cu adevărat de cineva?

Hai să vedem dacă ne gândim la acelaşi lucru!…

 

Experienţa de la prima mea ştafetă montană, a fost bestială! Şi a început la ocazie! Am plecat din Orăştie, unde m-au lăsat prietenii mei zigzagări la „ia-mă nene!”. N-am stat mult: am tras aer adânc în piept, am închis ochii şi… Paf! Ocazia chiar în faţa mea. Eu – organism viu feminin, ochi albaştri, blondă, dinţi albi… Închipuie-ţi! N-aveam să rămân mult pe străzi. :))

Totuşi, dacă eşti fată/femeie singură la ocazie, îţi recomand să porţi un hanorac uzat, pantaloni trei sferturi, să zâmbeşti puţin şi să faci gesturi leneşe cu mâna, ca şi cum „hei, da, ştii, stau şi eu la ocazie, dar nici nu-mi strică să urc trotuarul şi să-l cobor.” Mă înţelegi, da? Un fel de detaşare relanxanto-leneşă cu semi-flit. :))

Observaţie: Oamenii simpli opresc la ocazie, în nici un caz maşini care arată bine. Gen, o dubiţă de transportat marfă sau o maşină veche, cu banchetă de tip covor.

***

Dubiţa:

– Cum de ai ajuns aici, în Hunedoara? mă întreabă şoferul.

– Sunt voluntară într-un proiect. Apropo, dacă e chestie de bani să ştii că… (gesturi pline de jenă)

– Ei, da, nici vorbă. Nu fac pentru bani. Şi nici altceva nu-ţi cer.

Notă: Tipii direcţi sunt mult mai inofensivi decât aceia care fac „balet” cu mâinile.

Maşina cu bachetă de tip covor:

– Sunt voluntară într-un proiect. Apropo, dacă e chestie de bani să ştii că… (gesturi pline de jenă)

– Da, sigur, nu… (gest cu mâna în semn că nu-l interesează banii).

– Unde mergeţi? întreb.

– La Petroşani. De acolo sunt. Sunt sătul de el! (…) Mama mea e din Bârlad.

Notă: Vorbeşte un pic, empatizează, găseşte puncte comune cu omul. Important este că în primele 3 minute să porneşti câteva discuţii de genul „încotro mergi”, „de unde eşti”, „da, accentul meu e evident”, „merg să mă întâlnescu cu… ca să…” (adică eşti aşteptată), „mă lăsaţi la…”.

***

Povestea noastră continuă direct cu destinaţia. Ajung în Staţiunea montană Râuşor sau Ruşor (nici acum nu ştiu), mulţumită unei familii foarte drăguţe care mă lasă direct la pensiunea, unde sunt cazată. Staţiunea e superbă. De aici pornesc trasee către vârful Retezat, Peleaga, Păpuşa, Cabana Genţiana (unde se poate dormi din când în când), lacul Stevia şi tot aşa mai departe. Sting lumina pentru ziua de azi şi…

iasi urca retezat

Familia IA ŞI urcă, înainte de competiţie! 😀

…Aprind ecranul de la telefon la ora 6:00 dimineaţa, a doua zi. Ziua competiţiei! Am apreciat la această competiţie 5 lucruri:

  1. Nota educativă, oferită prin scurta probă de chestionar, ce conţinea întrebări despre Rezervaţia Retezat. Foarte tare!
  2. Promovarea turismului montan prin fotografierea punctelor cheie de pe traseu. Zâmbeşte! 😀
  3. Proba culturală sau artistică, care a fost plină de umor, folk şi căldură de la focul de tabără. Iuhuu!
  4. Lucrul în echipă. Spre deosebire de crosuri sau maratoane, ştafeta te obligă să mergi în echipă şi să colaborezi.
  5. Este pentru toată lumea: familii, copii, femei, grupuri mixte, sportivi avansaţi, veterani!

Din ce categorie am făcut eu parte? Categoria Elite! Adică avansaţi. Adică am concurat numai cu organisme vii masculine. :)) O nebunie!

retezat retezat

Poză cu echipa înaintea începerii probei de Raid montan! 😀

Noroc de… Repet: NOROC DE Ludovic Vieru, care a tras de muşchiu’ mieu! Ce înseamnă asta? Dă-mi voie să-ţi înşir câteva secvenţe din…uhum, uhum… experienţa montană:

– Hai, Laura!

– Vin!

– Haide, fată, nu mai fii aşa fricoasă. Păşeşte mai repede pe lespezi!

(eu acolo, toată, concentrată, încercând să merg mai repede)

– Haide, Laurici! Facem poze pe podium, dar mai întâi trebuie să alergi. Haide că suntem în întârziere şi ne ajung din urmă. Ce câştigăm la urcare, pierdem la coborâre din cauză că ţi-e frică. Uite, urmează paşii mei! Ţop, ţop! Ţop, ţop!

– Ţop, ţop! Ţop, ţop! repetam şi eu după el, la fel de concentrată.

– Hai, Laura! Că-ţi fac cinste cu o bere jos. Ai o bere de la mine.

– Da’ nu vreau bere. Suc sau limonadă sau fresh.

– Mda… Bine. Ce vrei tu, îţi fac eu cinste!

– Bine, răspund eu, în timp ce mă întrebam în sinea mea „de ceeee?!”.

– Hai, Laura! Tu să nu te simţi dezamăgită. Tu eşti cea mai bună variantă pe care o aveam. Deci, oricum ar fi, o să iasă cel mai bine cu tine. Dar na, trebuie să trag de tine, să scot ce-i mai bun din tine.

Tu-ţi curu’ tău, Ludovic! :))) Nebunule! Eşti bun antrenor. Am învăţat ceva de la tine. Ai oleacă de stofă de antrenor acolo. Retrăind experienţa, ai fost şi dur, şi răbdător, şi crizat/paranoic uneori; nu mai zic de papagal… Tooot drumul! Dar am învăţat nişte lucruri! Şi mi-am întrecut şi limitele! Ai fost primul meu antrenor de teren. Eşti un om bun. Pe treaba ta. Şi treaba ta e numai după stilul tău unic şi inconfundabil! :))

– HAI, LAURA!!!!!

Ne apropiam de creastă şi simţeam că nu mai pot. Mă luaseră ameţelile, corpul mi-l simţeam foarte moale, dar în capul meu era doar un singur lucru:

– Ludovic, să ştii că vin, dar… vin… lent.

Nu mă opresc! Oricare ar fi ritmul meu, continuu să înaintez. Când am sosit la punctul de pauză „am căzut lată pe perine, am lăşinat!” (fragment din Chiriţa; va urma un video…). De fapt, am căzut lată în iarbă, am îmbrăţişat pământul.

retezat iasi

Atmosfera de pe vârful Retezat şi a echipei Elite IA ŞI urcă! 😀 Eu alături de băieţii mei de bază. 🙂

Finalul este unul glorios. Vrei să-l afli? Ţi-l spun:

– o creştere în diametru a picioarelor mele :))

– o reprezentaţie spectaculoasă a „Chiriţei în voiagiu”, de V. Alecsandri (va urma video…)

– LOCUL I LA RAID!!! Uau! 😀

victorie retezat

Podiumul pentru categoria Elite, proba Raid montan! Iuhuuu! 😀 Observi ceva în poza asta? :))

Ascultă aici ce-ţi spun (sau citeşte, mă rog): mama mea are peste 50 de ani şi aleargă la semi-maratoane. Eu întrec băieţi la Raid Montan. ORICE SE POATE!

Vrei să înveţi balet la 40 de ani? Se poate!

Vrei să înveţi engleza fără cursuri? Se poate!

Vrei să ai o piele fină ca de bebeluş şi la 60 de ani? Se poate!

Vrei să trăieşti 100 de ani? Se poate!

Vrei să CREZI?

Se poate!

Orice

se

poate,

Omule

!

implinire

Ce-ţi spune faţa mea? 🙂

Semnează,

Laura şi mama ei,

Maria!

 

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)