Ce sezon alert, Doamne!! Totul a pornit din Retezat, cu Ştafeta Munţilor. Şi s-a încheiat cu vânt, ploaie şi ninsoare la Piatra Neamţ. Vara lui 2016 a fost o cursă nebună. Iar din toată nebunia asta, vreau să-ţi povestesc despre experienţa cea mai sălbatică, ultima din sezon – Semimaraton Curtea Domnească.

  1. Cursa a început cu 7 zile înainte de start! Da, da.

crosul-iasului-ia-si-urca

Alături de echipa IA ŞI urcă la Crosul Iaşului.

Crosul Iaşului (9 oct) a avut loc la o distanţă de 7 zile de semimaraton. La 8,5 km cros am luat locul I, cu un timp de 37 minute şi 59 secunde. Află o descriere hazlie a experienţei, AICI.

Da, locul I la cros – care mi-a adus un voucher la World Class Gym Iaşi.

Da, 8,5 km de viteză – care mi-au adus o răceală şi o febră la coapse, ambele la fel de alarmante pentru mine. Aveam ameţeli, mă dureau dinţii, îmi curgea nasul, mi se înroşeau ochii şi strănutam ca o alergică, la orice micro-chestie din aer. Hapciu la praf! Hapciu la parfumuri! Hapciu la curent! HAPCIU la frig! Cât despre coapse, mergeam de parcă eram îmbrăcată cu pantaloni din metal şi îmi era foarte greu să mă aşez pe scaun.

În ciuda acestor elemente, eu aveam o misiune clară: performanţa la semimaraton (21 km) –  locul I la categoria de vârstă şi podium câştigător cu premii. Aşa că m-am pus pe treabă.

Am mers zilnic la sală, la World Class Iaşi. Aici:

– mi-am dres febra musculară prin exerciţii de aerobic

– mi-am întărit trunchiul la orele de C-Core ale lui Radu Crăescu, primul antrenor/îndrumător întâlnit

– m-am vindecat de răceală prin aburii calzi din sauna umedă sau uscată.

– am participat pentru PRIMA DATĂ la o oră de Yoga alături de Daniel Bucur Grosu, care mi-a fost utilă

– mi-am pus picioarele să pedaleze singure la Cycling şi multe altele.

ZILNIC! În plus faţă de acestea, conştient, mi-am suplimentat efortul cu ajutorul Calivita prin vitamina C1000, Joint Protex (articulaţii), Strong Bones (calciu), Omega 3 şi Mega B Complex (vitamina B). Am băut numai apă alcalină, filtrată de aparatul Aquarion, şi m-am hrănit substanţial cu fructe zemoase din grădină plus salate de legume aromate. Un deliciu! În tot acest timp, mi-am urmărit fiecare fibră din corp, la diferite mişcări. Mi-am urmărit limitele şi am căutat să le întind. Mai ales la ora de streching a lui Eduard Ifrim. :)) Teribil! Acuma nu ştiu dacă el sau ora lui. Rămâne să afli singurel. 😉

Ziua de 16 octombrie se apropia cu paşi repezi. Eram hotărâtă şi concentrată. Nimic nu mai conta decât pregătirea mea pentru ultima cursă dintr-un sezon solicitant. Atenţia faţă de sănătate şi performanţa musculară mă ajutaseră enorm: picioarele mi le simţeam mai uşoare, iar nasul mi se desfundase.

  1. Noroiule! Sunt una cu tine, nemernic ce eşti! 🙂

semimaraton-curtea-domneasca-start

Observă comicul situaţiei: cineva aleargă cu umbrela (albastră). :))

Ploua cu găleata! Era frig, iar eu eram cu imunitatea pregătită pentru aşa provocare. Adrenalina a început să curgă prin mintea şi corpul meu. Eram de-adreptul încântată de noutatea care mă aştepta.

Nu am avut cine ştie ce echipament, dar am avut voinţă şi un psihic pregătit să mă tragă pe deal în sus şi mereu înainte.

Toată cursa a plouat. Ştampilam pământul în porţiunile pline de noroi, apoi ridicam piciorul de parcă m-aş fi desprins dintr-un mulaj. Adidaşii îmi erau inundaţi de apă şi fleoşcăiau deseori. În locurile mai abrupte, parcă alergam pe bandă – puneam piciorul şi el îmi curgea imediat înapoi la vale. Trebuia să mă încordez şi să găsesc partea mai plină cu iarbă ca să înaintez.

semimaraton-curtea-domneasca-piatra-neamt

Eram toată plouată, stropită cu noroi şi mucoasă. Şerveţelele pe care le aveam erau deja umede toate. Fără să-mi mai pese, m-am folosit de mânecile de la geacă ca să-mi suflu nasu. Da, poate părea scârbos pentru unii. La un anumit nivel, ajunsesem foarte împământenită, ca şi cu m-aş fi întors de unde am plecat: din noroi. Ce? Sună murdar? La atâtea mall-uri şi etichete, cred şi eu. 🙂

A fost sălbatic. A fost primitiv. A fost un test de anduranţă, de prezenţă, de întoarcere la simplitate. Dacă aş fi avut rezistenţa la frig necesară, aş fi alergat în costum de baie.

Alerg, alerg, alerg! Când mă opresc, mă dor picioarele. Orice repaus e un chin. Aşa că revin imediat şi alerg. Corpul e greu de la apa din atmosferă şi din haine. Ridic ochii. Văd ceaţa, văd culorile toamnei. Era superb. Apoi mă întorc în corp şi mă întreb: „Cum te simţi?” Şi tot eu îmi răspund: „Simt că mai pot.” Bun. Bine. Atât îmi era suficient să ştiu. În clipele în care eram doar eu cu mine, atât îmi era suficient să ştiu.

Cât m-au putut ţine picioarele… Un sezon întreg. Incredibil! Chiar de mă antrenasem, simţeam încă durere în spatele coapselor. Îmbucurător, genunchii erau foarte bine. Aşa că îi dădeam cât puteam la deal.

Am terminat cursa întreagă, înfrigurată şi plină de durere în corp, într-un timp de 2 ore şi 39 minute. Am trăit o mare bucurie când mi-am auzit numele rostit de moderatorul evenimentului, Vali Pricope. Am fost aşa încântată de reuşită, că am mers să-l îmbrăţişez. :)) Omul nu ştia cum să facă să nu se ude. :)) Oricum totul era o apă şi-un pământ! :p

semimaraton-curtea-domneasca-laura-final

Nu plânge, Ana… :)))))) Asta e expresia care îmbină durerea cu bucuria şi satisfacţia. Mâţă plouată, dar cu ochii strălucind de viaţă! 🙂

  1. O astfel de experienţă te umple de recunoştinţă.

semimaraton-curtea-domneasca-sosire-2

Sosireaaa…

Eram V.I.E. – viziune, îmbrăţişare, evoluţie. Ciclu încheiat. Eram vie şi într-o cadă plină de apă fierbinte, după ce tatăl meu dezlipise toate hainele de mine. Era incredibil să ştiu că reuşisem. Încheiasem sezonul cu succes şi rod – exact cum îmi propusesem.

Şi, numai bine, la vreo oră de la sosire, începe să şi ningă. Vorbeşti serios?! Pe durata premierei, telecabinele erau deja acoperite de zăpadă. La festivitate, am aplaudat cea mai unită echipa de alergare din Iaşi – IA ŞI urcă, din care fac parte şi care a obţinut 7 podiumuri!

M-am întors spre casă amintindu-mi prin ce-am trecut, ce vânt am înfruntat şi mereu îmi venea în cap un cuvânt: „Mulţumesc!”, „Doamne, mulţumesc, am reuşit, incredibil”. DA! Tot drumul spre Iaşi am ţinut cupa în braţe.

Într-un sfârşit, nu m-am putut abţine să nu mă întreb:

Oare câţi români făceau sex în timp ce unii alergau ca nebunii prin vânt, ploaie şi noroi?

***

Îţi mulţumesc şi ţie, că îmi citeşti articolele. Să ai cui împărtăşi astfel de experienţe, este incredibil. Mulţumesc organizatorilor şi lui Andrei Grigoroae pentru iniţiativă! Mulţumesc părinţilor care îmi împărtăşesc pasiunea pentru alergat şi se menţin tineri prin diverse activităţi. Mulţumesc tuturor antrenorilor de la World Class Iaşi, care m-au susţinut ante şi post competiţie. Recomand cu drag orele de C-Core, CxWorx, Yoga, Cycling şi Aqua.

În continuare, urmează să scriu un articol cu toate principiile de viaţă pe care le învăţ prin practicarea acestui sport. Ştiu că le pot aplica în atât de multe alte domenii, fie ele sportive sau non-sportive. Rămâi aproape. 😉

Dacă vrei să vezi ce sezon nebun am avut, poţi intra aici să descoperi mai multe povestiri intense: click aici.

Iar dacă preferi ceva mai senzual, te invit AICI. Sunt articole scrise sub influenţa unui vin bun. 😀

Până la următoarea cursă,

îmi voi aminti cu drag,

o minunată apreciere:

Good work, champ! 

iasi-vin-8

 

 

 

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)