De vorbă cu un trainer din Oradea  

Este ora prânzului. Marşul lui Iancu s-a auzit din nou. Circuitul printre hârţogăraie, antreprenoriat şi sociologie m-au flămânzit. Servesc prânzul în restaurantul unui hotel elegant din orașul Oradea. Şi ca orice prânz împrietenit cu timpul, sunt însoţit.
Am ocazia să cunosc un tânăr care a fost sportiv de performanță în domeniul ciclismului şi kick-boxing. Cu bicicleta mai călătoresc dar kick-boxingul e prea străin pentru mine.
După ce a obţinut experiență în activitatea într-o multinațională, pentru care a lucrat în 21 de țări, a decis să își deschidă un business.
-Mi-am zis că am învățat tot ce se putea învăța din multinațională și am decis să mă întorc la marea mea pasiune, antreprenoriatul.
-Ai mai avut și alte afaceri?
-Da Ziggy, și toate au fost ciudate într-un anumit fel. La 17 ani importam biciclete de la 6 km de peste graniță și câțiva ani mai târziu importam centrale telefonice.
Făcu o pauză şi zise precis.
-Disciplina din sport mă ajută în ceea ce fac azi. Majoritatea sunt extrovertiți și nu le place să fie încadrați ca într-o cutiuță.
Pe lângă disciplina din sport, mai e și altceva care îl ajută să fie flexibil și să lucreze atât de ușor cu oameni diferiți: experiența din multinațională. Atunci a călătorit, a cunoscut  mulți oameni și a avut parte de experiențe de toate felurile.
Și astăzi călătorește mult prin training-urile și team building-urile pe care le organizează împreună cu echipa lui. Îi place să trăiască viața din plin și se bucură că face ceva care îi place.
– Când faci ce-ţi place nu se mai consideră asta o muncă. De exemplu, când am de terminat un proiect, nu țin cont că se apropie ora două noaptea şi încă lucrez. Iar ceea ce este important este că, atunci când sunt cu prietenii fac la fel. Adică sunt implicat total când sunt cu ei.
Ceea ce am învățat din discuția cu el este că atunci când faci ceva cu pasiune, nu simți că muncești și o faci de plăcere.
Încă îmi amintesc ultimele lui cuvinte:
-Trebuie să știi când să fii serios și să îți faci treaba cât mai bine. La fel trebuie să știi când să fii distractiv și să te simţi bine prin munca ta.

Am impresia că ospătarul a tras cu urechea la conversaţia noastră fiindcă zâmbetul său îl cam dădea de gol. Prânzul a fost delicios şi servirea impecabilă.
Cred că restaurantul creează atmosfera prielnică unui cadru de poveste şi voi reveni curând.