Comoara din adâncuri

Tot discutând cu noul meu prieten, Sorin, am decis să mergem să vedem lacul despre care ne povestea hangiul. Am pornit hotărâți la drum dar ne-am tot oprit în diferite zone. Am înnoptat în tot felul de poienițe și am dormit sub cerul liber. Vremea a ținut cu noi și eu chiar m-am obișnuit cu somnul între copacii proaspăt înverziți.

Am ajuns pe malul lacului într-o seară, după asfințitul soarelui. Eram destul de obosiți așa că ne-am întins pe mușchiul moale de copac, am pus capul pe o buturugă și am adormit imediat. Am avut un vis ciudat pe care i l-am povestit a doua zi lui Sorin.
– Exact asta am visat și eu! spune el.
– Atunci nu cred că e doar un vis, trebuie să fie un mesaj. Să fie oare de la Mama Natură?
– Nu știu, dar eu zis că îl urmăm. Hai să vedem cum putem ajunge pe fundul lacului. Comoara pe care am visat-o trebuie să conțină și ceva indicii despre cine a ascuns-o aici.
– Da, provocarea e să ajungem acolo.
Ne-am plimbat noi pe malul lacului și am văzut undeva între copaci o colibă dărăpănată. Ne-am apropiat ca să vedem ce e acolo și o bătrânică zgribulită ne-a deschis tremurând:
– Nu îmi faceți rău, sunt doar o babă care nu poate să își aprindă singură focul.
– Suntem pașnici. Doriți să vă ajutăm să aprindeți focul? spune Sorin cu o voce caldă.
– Da maică, mult m-ați ajuta.

Am adunat lemne din pădure și am aprins un foc mare la care se puteau încălzi chiar zece oameni. Bătrânica s-a încălzit și a început să ne povestească viața ei. Am aflat că de-a lungul vieții, aceasta s-a îndeletnicit cu multe vrăjitorii și oamenii se speriau de ea. Au început să îi facă rău și au izgonit-o din sat. I-am povestit ce vrem să facem și s-a oferit să ne ajute. Încă mai știa câteva șmecherii și a făcut o vrajă care ne-a ajutat să respirăm sub apă.

Am mulțumit și ne-am și aruncat în apă. Am coborât spre adâncuri și în drumul nostru ne-am întâlnit cu tot felul de creaturi marine. Pe măsură ce mergem mai adânc, formele acestora deveneau din ce în ce mai mari și mai ciudate. Am coborât și tot am coborât până am pierdut noțiunea timpului. Noroc că suntem oameni răbdători și ne păstrăm calmul că altfel tare ne-am fi speriat în aceste adâncuri.

*****