Moștenire evreiască – poveste de familie transformată în mișcare educațională

Terminând specializarea de limbi moderne aplicate, până în 2013 a lucrat ca traducător, aceasta fiind meseria ei de bază, dar apoi s-a dedicat în totalitate asociației. Prin activitățile pe care le desfășoară, tinerii sunt cei vizați în primul rând, pentru ei ducând mai întâi o muncă de conștientizare și descoperire a unor lucruri despre ceea ce a fost și se dorește a nu se mai repeta. De aceea spune că:  ”Activităţile educaţionale pe care le derulăm se adresează in principal tinerilor si au in centru tema Holocaustului din Transilvania de Nord (cu precadere evenimentele din Oradea) si a Drepturilor Omului. Intentia noastra este să îi informăm sau sa aducem completări cu privire la o parte a istoriei locale (inclusiv prin prisma povestii de familie) și facem asta construind un dialog deschis. Le spunem cu fiecare ocazie că este important să se informeze corect și încercăm să îi sensibilizăm în ceea ce privește rolul lor de tineri cetățeni responsabili în familia lor, în școala lor și în orașul lor. Întâlnirile cu elevi au avut și au loc în general pe marginea expozițiilor itinerante realizate de Asociație (Eva Heyman, Salvatori, Amintirile unui album), iar tema acestora este îmbinată cu cea a Drepturilor Omului pentru ca aceștia să înțeleagă unde au dus prejudecata și gândirea stereotipă în trecut, atunci când oamenii au fost privați de drepturile lor fundamentale, și pentru a putea identifica și combate orice semne ale încălcării acestora în prezent, în societatea în care trăiesc.”

Asociația Tikvah a fost înființată în 2010 de către mama ei, denumirea însemnând speranță în limba ebraică. Aceasta a fost constituită în memoria mamei, respectiv a bunicii sale, care a fost deportate la Auschwitz și a supraviețuit. Inițial a început ca ”ONG care se ocupă de proiecte educaționale despre holocaust și Transilvania de nord, istorie locală pe care tinerii nu o știu, dar care nici în școală nu e abordată. Și am început să vizităm școli. Am început cu 5, apoi 10 și am ajuns la școli din tot județul, cu expoziții, prezentări, dialog liber între noi și ei, cu resurse educaționale pe care le-am pregătit.”

[mashshare]

ZiggY

Amintirea vie a strămoșilor, ciclu neîntrerupt de înțelepciune

A fost odată, pe vremea când plopul făcea mere și răchita micșunele, o tânără domniță care se trăgea dintr-un neam foarte vechi. Și din acest neam mai rămăseseră puține pe aceste meleaguri. Ea lupta vitejește și își dădea toată silința să păstreze vie amintirea strămoșilor ei.
Eram în trecere pe acele meleaguri când am auzit de isprăvile ei. Atunci mi-am spus:
– Ce domniță isteață, cinstește memoria strămoșilor așa cum puțini o fac.
Gura îmi era uscată așa că am intrat într-o prăvălie. Imediat am primit un ceai cald și spre surpriza mea era și ea acolo.
– Eu sunt Ziggy, tânără domniță. Am auzit de isprăvile tale și țin să te felicit.
– Mulțumesc Ziggy, dar nu fac mare lucru. Neamul meu are o vechime rară și a avut multe de suferit de-a lungul timpului. Prin activitățile mele îmi păstrez identitatea vie și îi ajut pe alții să afle și să învețe din înțelepciunea evreilor. Mai suntem puțini astăzi, bunica mea îmi spunea multe povești când eram mică. Mergeam împreună la sinagogă și în fiecare zi îmi arăta ceva nou.
Sorbeam cu poftă din ceai și o ascultam cu plăcere. Îmi povestea cu putere și fermitate despre suferințele neamului ei:
– Au fost luați cu forța și puși la muncă. Niciodată nu știau dacă vor prinde ziua de mâine. Când nu mai erau buni de muncă, erau schingiuiți și omorâți fără milă.
Citeam tristețea în ochii ei…
– Tocmai asta îmi dă putere să mențin vie amintirea lor. Nu mai suntem astăzi ce am fost odată, dar nu trebuie să fim dați uitării. Am auzit și eu despre tine, Ziggy. Aventurile tale sunt admirabile. Faci un lucru grozav. Felicitări.
– Mulțumesc, spun eu puțin îmbujorat de compliment.
Discuția a continuat. Am conturat fiecare pe câte o pânză imaginară învățăturile pe care le-am primit de-a lungul vremii de la cei în viață și de la cei ce au pășit în afara vieții. Am mai băut încă un ceai și ne-am luat la revedere sub lumina puternică a soarelui care vestea primăvara. Imaginile pictate cu mintea au rămas în veșnicia sufletelor noastre…

Echipa Zig Zag prin România