Palatul Baroc- sobrietate și eleganță în stil baroc

De cum ajungi în Oradea, iei străzile întortocheate la colindat. Ochii îți sunt atrași de clădirile cu arhitecturi care mai de care mai interesante. La un moment dat însă privirea-ți se oprește brusc. Te întâlnești cu Palatul Baroc din oraș.

 

Povestea construirii acestei atracții începe prin 1762. În primă fază era menită să devină sediul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea, de aceea a fost  construit în aceeași perioadă în care s-a realizat  edificarea Basilicii Romano-Catolică, dar și a Sirului Canonicilor, ambele continuând același stil arhitectural.

Astfel, sub ochiul vigilent și conducerea  arhitectului austriac, Franz Anton Hillebrandt, lucrările au fost finalizate 15 ani mai târziu.  A răsărit apoi un palat pe trei nivele, sub formă de U și cu un acoperiș nu foarte înalt, specific stilului baroc austriac.

 

Interiorul te impresionează printr-un stil destul de sobru, atât în holul de la intrare, cât și în camerele de la etaj. Una dintre cele mai reprezentative încăperi este Sala festivă care se impune prin dimensiune și decor. Picturile ce datează din 1879, realizate de pictorul Francisc Storno, renascentist, susțin atmosfera  palatului.

La parter și la al doilea etaj vei descoperi aceeasi eleganță cu influențe de origine austriacă, dar este transpusă într-un stil mai simplu.

[mashshare]

ZiggY

Descoperire și vis la  Palatul Baroc din Oradea

Niciodată nu strică o plimbare, chiar dacă frigul de afară nu e de partea mea. Ies din hotel și deja sunt nerăbdător să descopăr ceva inedit în Oradea. Ținta e deja stabilită: Palatul Baroc.

Pas cu pas emoțiile mele prind nuanțe aprinse de culoare. După aproape jumătate de oră de mers pe jos, ajung. În fața mea are loc o revelație splendidă. În sfârșit îl văd și ochii mei se transformă în săgeți ce vor să fie aruncate cât mai departe pentru a cuprinde tot mai multe cu privirea.

Intru să-l vizitez. Stiul baroc mă copleșește prin eleganța și sobrietatea lui, care mă fascinează și mă poartă în lumi de vis. Mă simt ca Anastasia, numai că eu nu sunt o prințesă rătăcită.

Ajuns în vestita sală festivă, se deschide un nou tărâm. O melodie lentă ca de vals se aude pe fundal…

-Hai, vino să dansăm! Nu-ți fie teamă, îmi spune încurajator o voce cristalină.

-Dar nu prea știu să dansez.

-Nu contează ce știi, ci ceea ce simți. Îți place melodia?

-Da, îi răspund în timp ce-i arunc o privire fățișă. Mă observă și-apoi îi aud iarăși glasul întâmpinat de-un zâmbet abia schițat.

-Bun. Atunci intuiția îți va fi ghid, atâta vreme cât vei avea încredere în ea. Dansul se simte, nu se gândește, îmi spune cu un ton șoptit care mi-a pătruns până-n adâncul inimii.

Se îndreaptă ușor spre mine și mă cuprinde ca-ntr-o îmbrățișare. 1,2,3 și 1,2,3…închid ochii și dansul a pornit… Simt că plutesc, iar emoțiile apar din nou, însă sub altă formă. O energie străină mie până acum mă poartă de pe-un val pe altul. ”Oau! Știu să dansez! Ce bine e!”…îmi spun cu satisfacție în sinea mea. 1,2,3 și 1,2,3…

-Stați să vă ajut! îmi oferă repede mâna un turist. Fiți mai atent la prag data viitoare, îmi spune cu glas părintesc, în timp ce se depărta de mine.

-Mulțumesc, îi zic aproape strigând după el.  Eu nici măcar nu mi-am dat seama când am căzut. Rămân puțin pe gânduri.  Apoi pașii mei se îndreaptă spre a descoperi și celelalte încăperi din palat.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)