Palatul Füchsl- prima bătaie a “inimii” art-nouveau în Oradea

Orice inițiativă măreață începe cu un prim pas.

În Oradea de început de secol XX, arhitectura clădilor a devenit asemenea unui organism viu care se dezvolta puternic. Atât de viguroasă a devenit încât, mărturia existenței sale o poți admira plimbându-te pe străzile orașului. “Inima” acestui organism este chiar stilul art-nouveau care a început să bată odată cu apariția casei Füchsl.

A fost primul palat secession orădean, proiectat de către arhitecții Zoltán Bálint și Lajos Jámbor. De atunci, orașul a primit în sânul său multe altele, unul mai elegant decât altul.

Nu doar arhitectura unică a clădirii atrăgea privirile curioșilor ci și destinația ei! Frații Arnold şi MórFüchsl, doi negustori, bihoreni, renumiți de vinuri au ales ca aceasta să le fie locuință și dovadă clară a rangului lor în societate.

Încă din 1902, de la începutul proiectului, inginerul constructor Vilmos Rendes, care coordona lucrările, s-a lovit de o dificultate serioasă: fundațiile masive de piatră dintr-o veche fortificație a cartierului Péntekhely.

Lucrările s-au finalizat cu bine totuși, așa încât în primăvara lui 1903, actuala clădire cu două etaje de pe strada Independenței nr 11-13 a fost deschisă.

Imediat, la parter, oamenii înstăriți ai orașului puteau să vină la cafeneaua Bihari iar  camerele de la colț au fost oferite Halei de bere Buffet.

Palatul Füchsl e inedit prin forma șerpuită a fațadei dar și prin simbolul viței de vie care o decorează. Sub ferestre se află semnul distinctiv al familiei: FT de la”Füchsl Testvérek”.

De altfel, reprezentarea viței de vie este prezentă în toată clădirea. Piesa de rezistență era subsolul casei cu pivnițe mari unde cei doi negustori își depozitau vinul produs de podgoriile lor de pe Valea Ierului.

Războaiele mondiale, comunismul și societatea capitalistă de după anii ’90 și-au pus fiecare amprenta asupra  impunătorului edificiu. Totuși, strugurii de viță de vie ce împodobesc fațada îți spun povestea unei clădiri emblemă a Oradei.

[mashshare]

ZiggY

Palatul Füchsl : Dacă vreau să fluier, fluier

Palatul Füchsl- prima bătaie a “inimii” art-nouveau în Oradea

Îmi amintesc că după o dimineață de februarie plină de povești și fotografii mergeam pe strada Independenței. Eram cam agitat după atâta umblat. Văd în colțul străzii un palat impunător, ce părea să fie în binecunoscutul stil secession cu care Oradea mă obișnuise. Ceva era parcă diferit! Îmi plăcea pur și simplu să privesc clădirea. Colțurile  rotunjite și elementele acoperișului îmi relaxau ochii. Chiar dacă era evident că timpul își făcuse de cap cu fațada, formele blânde și eleganța clădirii mă cucereau.

-Ce m-aș bucura să aflu mai multe despre cum era palatul Füchsl odinioară, spun cu voce tare fără să remarc că pe lângă mine trecea un domn, înalt cu o înfățișare de intelectual.

-Ce spui tu tinere acolo? Am auzit bine ?

-Da, spun eu mirat de intervenția lui neașteptată. Gândeam cu voce tare, îmi pare rău.

-Să nu-ți pară. Eu locuiesc aici în zonă și iubesc orașul acesta. Palatul Füchsl e prezent în memoria mea de când eram copil.

-Dar de ce te interesează așa mult clădirea asta ? Nu pari să fii de aici. Cel puțin, barba și fesul tău te fac să fii diferit. Îi spun povestea călătoriei până în acel punct.

-Măi să fie, tu chiar nu te joci! Îmi place că ai curaj și cred că ești norocos.

-De ce ?

-Hai cu mine să-ți arăt.

Tipul locuia în apropie într-un apartament ticsit cu tot felul de lucruri e îmi arătau că citea și colecționa tot ce găsea despre Oradea

-Hai intră, nu te sfii, ridică el tonul văzându-mă pierdut în detaliile casei sale.

Spre suprinderea mea, îmi arată cărți poștale și diapozitive vechi cu palatul așa cum era el inițial. Îmi povește cât de mândri erau frații Füchsl și cât de mult au insistat ca să aibă acest palat.

-Oare nu erau puțin avari, întreb eu viclean ?

-Ziggy, cred că oamenii aceștia vedeau ceva normal în a merita ce e mai bun. De aceea nu li s-a părut ciudat în a avea o casă  pe măsură. Și apoi știau ceva ce toți oamenii cu stare care își clădeau averea în mod cinstit știau.

Fac ochii mari.

-Știau că pot obține ceea ce vor dacă își propuneau acest lucru și acționează masiv în direcția stabilită. Era o convingere adânc înrădăcinată în mintea lor. Nu se îndoiau de asta câtuși de puțin!

Să nu uiți să-ți propui cele mai îndrăznețe obiective în timpul călătoriei, îmi spune el la finalul acestei întâlniri la care nu m-aș fi gândit în veci.

Echipa Zig Zag prin România