Un mustăcios și un bărbos se întâlnesc la Palatul Sztarill

Imediat ce am ieșit din pasajul clădirii bazar a orașului Oradea, mergeam bucuros prin fața teatrului cu cărțile în mână. Eram vesel și grăbit să mă apuc dă citesc din noile mele achiziții. Cum trec de teatru mă opresc, ridic privirea și îmi spun:
– Oau, ce clădire frumoasă!
Stăteam pur și simplu și mă holbam de acea clădire. Florile de pe clădire de diferite feluri și culori, elementele decorative din fier forjat și balcoanele mă făceau să stau și să le studiez amănunțit pe fiecare în parte. Nici nu îmi dau seama când un domn cu mustață, îmbrăcat într-un costum de epocă și cu o sabie decorativă la cingătoare iese din clădire și se apropie de mine:
– Este Palatul Sztarill, așa mă uitam și eu când l-am văzut pentru prima dată, de atunci am rămas aici. Mi-a plăcut atât de mult încât am găsit o soluție să rămân.
– Lucrați aici?
– Da. Tu trebuie să fii Ziggy. Am auzit de tine, toată lumea vorbește în oraș. Te recunosc după barbă.
– Da, eu sunt. Mă bucur să vă întâlnesc.
– Am ajuns aici acum 30 de ani. Pe atunci hotelul era abia redeschis de câțiva ani. Mi-a plăcut atât de mult încât mi-am propus să caut o soluție să stau în el. Am vorbit de mai multe ori cu cei care îl conduceau pe atunci și mi-au dat o slujbă aici plus o cameră la ultimul etaj. Am pornit de jos și astăzi mă ocup de imaginea clădirii. Tot în acea cameră locuiesc
– Să înțeleg că atunci când vrei ceva cu adevărat, faci orice ca să reușești.
– Așa este Ziggy. De aceea te admir și doresc succes în călătoria ta. Sunt sigur că o vei duce la capăt! Numai bine, trebuie să plec!
Îmi iau rămas bun și mai rămân câteva clipe cu ochii ațintiți la detaliile clădirii.