Îngheț la urcare și biscuite pe spumă albă de lapte la alunecare

După ce am descoperit că toată puterea este deja în mine, acum sunt hotărât să scot la suprafață cât mai mult din ea. Așa că, ce-am făcut? Am călătorit către un tărâm înfrigurat și viscolit de pe aceste meleaguri, pentru a înfrunta vântul și gheața. Am auzit de un deal înclinat tare, lung de 2.505 metri, pe care puțini urcă fără ajutor.

Am ajuns acolo și am așteptat viscolul să vină. Mi-am aranjat un adăpost în preajma unui brad înalt, mi-am făcut un foc și am început să-mi notez alte amintiri în carnețel până la momentul cu pricina. Scriu ce scriu, scriu până se face noapte și adorm. În timpul somnului, aud foșnetul intens al crengilor de copaci cum vuiesc în pădure. Mă ridic și privesc la cer. Era plin de nori, întunecat și gri. Era vreo oră distanță de răsărit, iar vântul scutura bine adăpostul meu fragil.

– Da, asta! Vino, vântule! am strigat puternic și fulgi mici, tăioși de gheață au început să scruteze aerul. Mi-am pus tarabostesul pe cap, mi-am luat straița, mi-am legat strâns șireturile la bocanci și am pornit pe panta înclinată, de peste 2 km.

Vântul aspru îmi încrețea pielea pe față. Ochii îmi lăcrimau, picioarele se afundau adânc în zăpadă, pulsul mi se acceleră, dar eu am continuat să urc. Nu-mi puteam imagina eșecul. Auzindu-mi gândurile de neîncredere, am început să vizualizez finalul provocării, să îmi imaginez cum mă bucur de reușita mea.

Vânturile și cuțitele de zăpadă se iscau și mai tare. De crezi că viscolul nu era destul de dur, un val de ceață m-a înnecat din toate părțile. Era atât de groasă, încât nici picioarele din zăpadă nu mi le mai vedeam. Am continuat, sperând că merg în linie dreaptă.

La un moment dat, o rază de lumină ajunge pe o unghie de-a mea și se reflectă în ceață. Soarele începea să răsară. Ceața începu să se subțieze încetul cu început, vântul încă mai adia un pic, iar fulgii ascuțiți de nea dispărură complet.

– Înaintez de o oră, înseamnă, dacă soarele se pune pe trezit, îmi vorbesc cu voce tare. Era tare bine să mă aud după tot vuietul acela.

Mai multe săgeți de lumină au început să mă împungă din toate direcțiile. Încă cufundat în urcarea mea, îmi dau seama de căldura ce-mi cuprinse corpul. Înainte vedeam clar și limpede, dar nu-mi dădeam seama cât urcasem. Așa că mă întorc și…

Minunăție!… Splendoare! Mingea roșiatică de foc își descoperea fruntea și nasul, în timp ce ceața, care se retrăgea spre baza pârtiei, alcătuia un peisaj marin, învolburat și plin de spumă. Pe măsură ce urmele mele erau descoperite de ceață, îmi dădeam seama de distanța făcută și de minunatul peisaj ce se arăta înainte mea.

M-am pus în zăpadă și am închis ochii. Inima își domolea fuga, iar fața, mâinile au început să mi se încălzească, lăsând sângele să le inunde de roșeață. Asta aventură!…

După o perioadă lungă de stat tolănit în zăpadă, m-am afundat atât în ea încât mi-am ridicat un zid de protecție, cum aveau vechile castele. Sar sus, mă scutur un pic și privesc în jos. Era o pantă atât de lungă și atât de înclinată încât mi-am zis că merit asta.

Mi-am dat jos geaca, căci soarele deja era vedetă pe bolta cerului, și am întins-o pe zăpadă. M-am așezat pe ea și, și… Am pornit! Aerul îmi intra în nări, iar zăpada se dădea la o parte și de alta a alunecării mele vitezomane. Hop! Un dâmb. Dinții fac ”clanț!” la mine-n gură. Hop! Am doilea dâmb. Simt că zbor.

La un moment dat, prind o viteză atât de mare încât ridic ochii spre cer, îmi desfac brațele și îmbrățișez mirosul de rece și alb. Îmi întorc la timp privirea la traseu și evit o movilă mai ascuțită. Încep să mă apropii rapid de sfârșit. Viteza nu scădea, așa că mi-am proptit picioarele tare în pământ, iar zăpada se crea deasupra mea ca o umbrelă până, într-un sfârșit, când m-am oprit.

”Uau!!” am strigat. Picioarele îmi dârdâiau atât de tare de la frână și de la entuziasm, că le-am târât către prima cabană. Am cerut de la ţărani un pachet de biscuiți și un pahar cald de lapte, proaspăt muls. În timp ce m-am relaxat și am gustat din laptele înspumat, am povestit cu cabanierul despre alunecarea pe pătura întinsă de spumă albă, lăptoasă.