Pestera Unguru Mare

După zig-zag-ul liliecilor prin peșterile Devențului 1,2,3 tinerii zei au dat naștere unui loc atât de special încât a fost zona unui spațiu locuit de muritorul preistoric. Apoi a servit ca loc de habitat și muritorului epocii bronzului.

Oamenii opreau aici ca la un han unguresc unde puteau găsi prieteni noi și schimba mărfuri rare. Acest han unguresc natural este o peșteră a cărei lungime depășește jumate de kilometru. Poți găsi mesajele epocilor apuse fiindcă este construit un muzeu natural. Peștera este electrificată și accesibilă pentru pasul energizat de apa Crișului Repede. Este situată în apropierea comunei Șuncuiuș.
Muritorii i-au oferit denumirea de “peștera Unguru Mare”.
La intrare nu este nevoie să apleci capul fiindcă poarta este atât de mare încât poți ameți dacă-i cauți tavanul cu privirea.
Tinerii zei au oferit acestei peșteri și un izvor cu apă dulce pentru a liniști setea celor care-i pășesc pragul.

Te poți bucura de un moment de liniște savurat la gura gigantică a peșterii Unguru Mare în compania râului Crișul Repede care curge la picioarele peșterii.

[mashshare]

ZiggY

Chiar si Dracula ar fi venit la o astfel de petrecere

E timpul pentru petrecere.
O peșteră cu tavan înalt era locația noastră. Arăta foarte bine.Stalactitele și stalagmitele decorau tavanul și podeaua. Intrarea în peșteră era maiuestuoasă, impunătoare chiar. Apa era peste tot deci umezeala ne anunța că suntem într-o peșteră veche, umedă și primitoare.

Pestera Unguru Mare
– Cum se numește locația petrecerii ? îl întreb pe un liliac cât peștera de mare care păzea intrarea.
– Peștera Unguru Mare! îmi zice serios. Ai bilet? mă întreabă.
– Am bilet, îi răspund.
Bag mâna în straiță,scot biletul și-l arăt uriașului care păzea intrarea.
– Ai văzut cursa liliecilor în zig zag? îl întreb cu chef de conversație în timp ce rupea biletul.
– Ce cursă? se încruntă din sprâncene și din gură.
Nu avea chef de vorbă. Era în timpul programului și am înțeles că nu are rost să-l deranjez cu întrebări inutile.
Mi-am făcut intrarea la petrecerea din peștera Unguru Mare.
Barul era cu fundul în sus…la propriu. Barmanul liliac era agățat de tavan și jongla cu amestecurile de muște, gâze și tânțari. Ce bine arătau băuturile. Și ce bine arătau înaripatele care aruncau priviri către cei care treceau.
Atmosfera era încinsă.
– Câștigătorul cursei de lilieci în zig-zag este…”liliacul cu ariiipi lungi”, îndeamnă la acțiune și la ovații maestrul de ceremonii.
Apoi, toți liliecii au ridicat băuturile de insecte în sus și-l felicitau pe liliacul cu aripi lungi care tocmai își făcuse intrarea în peștera Unguru Mare.
– Mulțumesc din suflet tuturor, zise campionul cu modestie. Așteptați să-mi i-au o băutură de insecte ca să pot sărbători și eu.
Gluma s-a auzit bine fiindcă se făcuse liniște după ovații ca să se audă reacția campionului.
Paharele se ridică din nou, crainicul animă spiritele și ovațiile se repetă.
”Ăsta-i spiritul”, îmi spun în gând ce sorbeam din băutura de insecte.
Pestera Unguru Mare
Petrecerea a ținut până dimineață iar eu m-am retras devreme, după ce am văzut că și campionul se retrage devreme la odihnă. Tendința mea era să petrec până dimineață dar m-am lăsat inspirat de puterea exemplului oferit de liliacul cu aripi lungi.
În timp ce scriu, constat că mi-a prins bine odihna fiindcă a doua zi mi-am continuat plin de energie, călătoria prin Defileul Crișului Repede.
Dacă situația s-a dovedit atât de reconfortantă, îmi amintesc că abia așteptam să ajung la următoarea oprire, la monumentul olarului din Șuncuiuș.

Echipa Zig Zag prin România