Ce spune moda despre om ?

-Hmm, îmi spun într-o zi în fața oglinzii pe când îmi potriveam fesul meu de dac și îmi aranjam straița colorată la brâu. Cei care se pricep să aleagă hainele știu cum funcționează mintea omului. Mi-ar plăcea să întâlnesc pe cineva care se ocupă special de asta.

Din vorbă în vorbă, o actriță de la Teatrul Regina Maria îmi spune că în orașul de pe Crișul Repede este o  domniță care se pricepe tare bine la modă.

-Ziggy, jurnalul ei cu fotografii are multe variante la care oamenii nu s-ar gândi în mod obișnuit, îmi spune ea convinsă. Îmi arată fotografie a tinerei fete care strălucea într-una din ținutele sale.

Peste câteva zile, colindam străzile prin zona parcului 1 decebrie pe o vreme deloc prietenoasă. Pe cer dansau nori mari îmbrăcați în veșminte gri de plumb. Vântul participa bucuros la parada lor.

Nu prea s-au asortat azi, îmi zic neîncrezător privind cerul. O picătură de ploaie, rece, s-a strivit de nasul meu.

Mă înfofolesc în haină și mă îndrept spre Podul Intelectualilor. Pe vremea aceea, erau totuși mulți oameni pe stradă. Mai toți purtau haine închise la culoare și își vedeau serioși de drumul lor.

Deodată, din capătul celălalt al podului văd o persoană care ieșea rapid în evidență. Era ca o pată de culoare în mare de gri, negru și bleu-marin închis care roia pe puntea de peste Criș. Purta o haină crem închis, cu un șal tot crem dar mai deschis care lăsa să se vadă o bluză violet și un colier strălucitor. Era ceva diferit și plăcut ochiului.

Stai așa îmi zic, e chiar tânăra  de care am auzit!

-Ziua bună domniță! Ce surpriză să te întâlnesc aici.

-Salutare Ziggy, mă bucur să te întâlnesc. Prietena mea actriță mi-a povestit despre tine și călătoria ta!

-Îmi place cum te-ai îmbrăcat. Ai ieșit repede în evidență din capătul celălalt al podului.

Zâmbește.

-Trebuie să-mi spui multe despre cum faci asta, continui eu îndrăzneț.

-Sigur că da!

Peste câteva ore ne vedem la o ceainărie pe Republicii.

-Ziggy, moda este o expresie a interiorului unui om, povestea ea în timp ce valuri de ceai fierbinte de fructe de pădure se revărsau jucăușe în ceașca cea mare.

-Cum așa?

– Să o luăm încet, spuse ea zâmbind. Toate gândurile dominante pe care un om le are tind să se manifeste fizic.

-Corect!

-Atunci felul în care gândești, convingerile tale se reflectă și în felul în care te îmbraci.

-Adevăr grăiești tu domniță.

-Când evoluezi în interior schimbându-ți convingerile cu altele mai utile, se schimbă și moda pe care o adopți. Dacă e dezordine în minte așa va fi și-n dulap.

-Haheluia! Răspund încântat de cât de logice erau cuvintele sale.

-E ceva de adăugat aici continuă ea în timp ce savuram aroma ceaiului.

Dacă baza interioară nu există, poți să pui orice haină pe tine. Oamenii vor simți că ceva nu este în regulă…că vrei să pari altceva decât ești.

-Așadar ce pot face eu e să privesc în interiorul meu nu-I așa? Să văd ce e specific mie și ce vreau să transmit celorlalți.

Privirea ei se lumină.

-Daa, întocmai. Și nu trebuie să ai multe parale ca să te îmbraci bine. Când știi ce vrei să transmiți oamenilor, îți vei alege mai ușor hainele.

Vorbim apoi despre jurnalul ei în imagini adresat tinerelor fete, o invitație de a găsi propriul stil de a te îmbrăca, din multitudinea de sugestii pe care personal le probează.

După aproape două ore de povestit ceștile de ceai reveniseră demult la starea în care le-am găsit.

Tânăra domniță mi-a aratat ce este moda și ce spune ea despre om prin idei simple asortate cu glume și bună-dispoziție.

-Moda va fi ajutorul meu în a înțelege mai bine oamenii acestui popor îmi spun, în timp ce îmi îndesam tarabostes-ul pe urechi. Mă avântam din nou în vremea rece de afară.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!