Iadul roşu de pe Criş: un drum iniţiatic pentru o jurnalistă din Oradea

Am plecat din orașul celor șapte coline cu gândul ca în călătoria mea să descopăr meleagurile și oamenii acestui popor. Ar fi incompletă aventura dacă aș face acest lucru fără să dau mai departe tot ceea ce învăț. În acest fel cercul este complet iar sufletul meu de copil se bucură nespus.

Nu sunt singurul care parcurge un drum de acest fel. În Oradea am întâlnit o tânără jurnalistă care parcurge o călătorie proprie.  Ea s-a întors în trecut, într-un iad al suferințelor pe care vechiul regim comunist le-a provocat semenilor lor. Vreme de un an a fost singura căreia i s-a permis să intre în penitenciarul Oradea ca să studieze arhivele. Zi de zi, timp de patru ore făcea cercetări în frigul înțepător al închisorii. Stiloul și caietul erau singurele ei arme cu care putea să intre. A ieșit de acolo cu mai multă înțelepciune și o sumedenie de lucruri de arătat celorlalți orădeni.

Sâmbătă după amiază. Un aer răcoros învăluia orașul. Cu o ceașcă de ceai de mentă în față am stat vreme de două ore la povești. Într-un fel ne asemănam. Studiam oameni și locuri.  Pe de altă parte, ea a cercetat o parte întunecată a minții umane…una inconștientă care a provocat multă suferință celor din jur.

Mi-a povestit o parte din cele aflate: torturile pe care deținuții politici le-au îndurat, înfometarea, frigul, moartea. Ascultam când uimit când îngrozit cele întâmplate.

O expresie de calm i se întipărise pe chip la un moment dat.

-Cum te-a schimbat această călătorie pentru scrierea cărții Iadul Roșu de pe Criș ? o întreb eu.

-Ei bine Ziggy, atitudinea aceasta de a protesta când ceva nu e în regulă exista deja. Călătoria pe care am făcut-o mi-a consolidat-o. Am acționat pas cu pas și astfel nu m-am simțit copleșită de volumul activităților.

În liceele pe unde merg ca să povestesc aceste experiențe: le spun copiilor că regimul comunist a apărut pentru că oamenii nu au știut să-și apere drepturile, principiile, credințele la momentul potrivit. Nu e nevoie să așteptăm o altă catastrofă. Putem să luam atitudine în aspectele mici ale vieții de zi cu zi.

Am învățat multe de la această tânără curajoasă.