Vis demonstrat prin instinctul ascultat

”Eram prin clasa întâi și mi se spunea că nu sunt talentată, că n-o să cânt niciodată, că nu am voce și că sunt departe de a face muzică vreodată în viața asta.

Dar pentru că eram mică și-mi ascultam mult mai puternic vocea interioară, nu am vrut să cred… am fost învățată să-mi ascult instinctul. Chiar dacă și părinții mei mai plecau urechea la învățătoare și aveau încredere în spiritul didactic, am știut că trebuie  să fac asta (să cânt) și până la urmă am demonstrat. (…) În clasa întâi voiam și eu să cânt la serbări, să am și eu roluri mai importante și mi se spunea sistematic- nu.

Până la urmă m-am apucat să studiez, să ascult foarte multă muzică, să învăț instrument și lucrurile s-au dat pe brazdă undeva pe la sfârșitul clase a patra.

Acum viitorul diriginte mă descoperă ca pe un mare talent și îi scrie o scrisoare lui Adrian Păunescu, în care spune că a găsit un mare talent, Și așa de frumoasă a fost scrisoarea aia, că Păunescu a pus mâna pe telefon și i-a sunat pe ai meiși le-a zis: ‹În 2 zile trebuie să fiți în București!› Și acesta a fost începutul meu…”

[mashshare]

ZiggY

Dragostea: piatra de temelie pentru orice activitate de succes

Încep ziua cu un răsărit minunat! Ies pe balcon și îmi iau 3 secunde să respir aerul curat din toiul dimineții. Nu mă gândesc decât la scopul meu de viitor. Am multe locuri de vizitat și sunt oameni fantastici pe care abia aștept să-i cunosc.

Respir adânc pentru a-mi oxigena corpul. Clipesc des pentru a-mi curăța ochii. Mă mișc ușor pentru a-mi simți mușchii și tresar în adierea vântului de dimineață. În următoarele secunde mă pierd în peisaj. La depărtare aud o pocnitură într-un turn.
Un bătrân stă trist la geam, suspinând. Îmi iau rucsacul si mă îndrept într-acolo. Chiar dacă la intrare în turn am dat de o poartă imensă de lemn, mi-am luat curajul să ciocănesc la ea. Împrejur lumea era foarte calmă și nu înțelegeam de ce. Cu un scârțâit greoi ușa se deschide.
– Bună ziua, Ziggy sunt!
– Bună să-ți fie inima, tinere!
– Totul e în regulă? Am auzit o pocnitură în turn.
– Ești nou pe aici după câte văd, îmi zise bătrânul.
– E ceva ce ar trebui sa știu?
– Hai înăuntru, Ziggy!
Ne-am pus la un ceai și a început să-mi povestească. Pe când era flăcău s-a însurat cu o tânără copilă, floare din grădină, frumoasă ca o zână. Dansa pe spatele elefanților, cânta la chitară în mijlocul nopții, iubea la nebunie copii, cățeii, vara, cireșii, înghețata și se pierdea printre flori. Au călătorit mult și au strâns un cufăr de amintiri.
Cu lacrimi în ochi, a devenit tacut. Pentru ultima lor clipă împreună, în fiecare dimineață trage cu pușca. E un semn pentru soția lui din ceruri. Atât de mult o iubește că vrea zilnic sa se facă auzit. Toți vecinii știau asta.

Am înțeles acum că dragostea poate fi exprimată prin mii de feluri, indiferent de vârstă. Totul este să descoperi acea persoană specială alături de care să creezi momente frumoase de viață.
Oare aceasta se aplică și în alegerea unei meserii, a unei activități?

Echipa Zig Zag prin România