Educația care a existat dintotdeauna…

Am lăsat hanul în spate dar nu pot să-l uit fiindcă acolo am descoperit secretul unui artist și… al pâinii prăjite cu unt și cu magiun.

De când am plecat din orașul celor șapte coline au trecut 2 ani și 8 luni. Am început să cresc și sunt recunoscător celor care m-au creat fiindcă mi-au oferit această oportunitate. M-au încurajat să călătoresc 5 ani pe meleagurile acestui popor ca să primesc lecțiile de viață de la oamenii care au ce mă învăța.

Educația pe care o primesc este diferită de cea de la școală. Am ocazia să învăț despre secretele vieții chiar de la cei care le dețin. Poposesc în fiecare județ ca și cum aș intra într-o sală de clasă a unei școli. Am ore de studiu la fel ca orice elev al unei școli. Iar colegii mei îmi sunt toți prietenii care citesc aceste rânduri, printre care și tu, cititorule. Te felicit că explorăm împreună tainele acestui popor.

Prin urmare, mă simt asemănător momentului când am întâlnit un elev deosebit. Când l-am auzit vorbind, credeam că este trecut de vârsta a treia. Prestanța din voce, gramatica impecabilă și felul cum asculta sau înțelegea conversația îmi ștergea din minte vârsta lui fragedă.

– De unde vine pasiunea pentru educație? l-am întrebat.

– Probabil vine din dorința de a crea un viitor mai bun colegilor mei care vin după mine, mi-a răspuns franc și dezinvolt.

M-au dezarmat de orice îndoială, cuvintele lui.

– Am studiat muzica și niciodată nu m-am gândit că o să ajung să reprezint elevii la nivel național.

Explicația sa stătea atârnată între muzică și educație, între artă și un scop orientat spre oameni.

Și apoi a detaliat provocările pe care le întâmpină în instituțiile care reprezintă educația națională. Aici am fost mai puțin atent fiindcă orice ar fi zis asociam cu misiunea dezvăluită mai sus. Restul provocărilor reprezentau detalii care mi se păreau specifice domeniului său de activitate.

Lipsa de interes pentru detalii se asemăna cu lipsa de interes pentru unele materii predate la școală. Și poate este de la sine înțeles fiindcă am învățat de la dansatoarea devenită coregrafă că arta predării este precedată de arta practicii și arta studiului. Iar elevii simt că dascălii lor cer prea multe de la ei.

Cred că uneori, dascălii cer elevilor să înțeleagă ceea ce sistemul educațional al poporului n-a înțeles. Cred că uneori, elevii pot fi dascălii propriilor profesori. Cred că uneori, uităm că educația s-a dezvoltat înainte să apară instituțiile de învățământ.

Poate educația s-a născut la sat. Poate elevul, care ne dorim să fim, s-a născut la sat. Poate dascălul nostru s-a născut la sat.