Ziggy, în sânul comunității maghiare din Casa Teleki

Știam că în Baia Mare, comunitatea maghiară este bine reprezentată și mi-am promis să nu părăsesc orașul până ce nu vorbesc cu un reprezentant de nădejde. Dintr-o vorbă-n alta am auzit de la un anticar din Centrul Vechi de Casa Teleki și de directorul ei.

L-am sunat și am stabilit să ne vedem în locul unde se implică cu drag: Casa Teleki. Plec liniștit mai devreme și ajung la clădirea care purta acest nume din Piața Libertății. Am fost suprins să văd lacăte la poartă, întuneric înauntru și pereți derăpănați …sumbră imagine. Ce o fi și cu asta, mă gândeam eu…Doar am stabilit cu el.

Sun din nou și îmi răspunde râzând că am greșit locul. Casa Teleki care funcționează în Baia Mare era la vreo 10 minute de mers pe jos. Intru într-o casă mare, fără nicio inscripție, cu o curte interioară spațioasă. Mă invită în holul cel mare unde un miros jucăuș de scorțișoară și prăjituri de casă îmi punea nările la încercare. Flori decorative, mobilier elegant de lemn și multă mișcare din celelalte încăperi. Directorul bine dispus îmi ascultă povestea și  mă servește cu un ceai aromat. Își dă repede seama că el era cel care avea o poveste de spus.

Mergem în salonul cel mare frumos decorat. Aflu aici de contele Teleki Sándor care a făcut din două case, conacul unde vorbeam noi. Aici el și-a petrecut ultimii ani din viață…asta acum mai bine de o sută de ani. Casa a ajuns o ruină cu timpul…a fost salvată de director și de membrii comunității maghiare din Baia Mare care au mobilat-o cu lucruri tipice acelor vremuri.

Deși vremurile de debut ca director nu au fost tocmai ușoare, îmi povestea cu detașare și chiar satisfacție.  E bucuros că în casa Teleki au loc în prezent multe activități culturale pentru maghiari: ateliere de meșteșuguri, întâlniri ale cercetașilor, muzică,gătit, spectacole și întâlniri de familie. Specificul este maghiar, dar românii sunt bine primiți cu ocazia diverselor evenimente care se fac aici.

M-am bucurat să văd că dezvoltarea unei comunități din oraș atrage după sine și alte schimbări bune pentru ceilalți oameni… așa cum a fost întâmplarea de la zilele orașului.

Am plecat din Casa Teleki bucuros pentru interviu, ieșind pe holul de odinioară…de astă dată era plin de copii care se jucau de zor în dulcea aromă de scorțișoară ce plutea peste tot. Faină experiență 🙂