Ne trebuia mai mult de o zi ca să explorăm cele 50 de hectare ale rezervației care începe de la 1200 de metri altitudine. Nu aveam prea mult timp la dispoziție așa că, am mers direct la țintă…spre cel mai înalt vârf din Creasta Cocoșului, la 1450 de metri. De aici vine și numele rezervației.
Natura nu încetează să ne surprindă cu ingeniozitatea ei…Din depărtare vezi cum Creasta Cocoșului se năpustește spre cer cu stâncile ei ascuțite, ca niște creneluri. Felul în care urcă stâncile, pe o distanță de 200 de metri spre vârf, i-au făcut pe localnici să numească această bizară formă de relief: Creasta Cocoșului.
Pe seama ei circulă și o legendă locală: se spune că marele haiduc Pintea Viteazul, din Țara Lăpușului, „o șezut acolo, ca pribag pa Creastă”.
Ce-i drept, nu e loc prea rău pentru legende și mistere. 🙂 „
[mashshare]
Zig Zag pe Creasta Cocoșului
Era o duminică friguroasă de noiembrie când am zis: Dacă tot mai stăm câteva zile în Ocna Șugatag, nu trebuie să ratăm Creasta Cocoșului. E în apropiere.Zis și făcut. Am ajuns în satul Mara ce aparține comunei Desești, în Maramureș. De aici începe aria naturală protejată.
Frig și nori plumburii…Natura părea amorțită și resemnată în fața iernii ce se apropie.
Drumul prin rezervație a fost relativ ușor, până la Creasta Cocoșului. La baza ei, priveliștea părea desprinsă dintr-un film gen Stăpânul Inelelor. Mister…
Vârful stâncos acoperit cu brazi în armuri argintii pierduse bătălia pentru cucerirea cerului…norii îl învăluiseră de acum.
La poale, fagii înfoiați dârdâiau din toate încheieturile cu frunzele veștede și înghețate.
Să-nceapă aventura pe Creasta Cocoșului 🙂
Mai erau turiști în zonă, dar pe vremea aia, nu prea se încumetau să urce.
Hai să urcăm, a zis unul din noi. Dar nu oricum, adaugă altul. Vezi porțiunea aia stâncoasă și abruptă. Ce spui? O dăm gata? Ochii îi sclipeau de satisfacție pentru că iubea provocările.
La drum, spuse celălalt și el cu simțul aventurii în sânge.
Cei 2 au hotârât să urce, pe un alt traseu decât cel prevăzut…știau că din cauza stâncilor abrupte, pe Creasta Cocoșului se urcă și se coboară pe un singur traseu, mai lin.
Stâncile își apărau teritoriul. Nemiloase, colțuroase, îi făceau pe cei doi tineri să se oprească des ca să-și tragă sufletul. Ceața se lăsa tot mai mult și se însera…Ținându-se de jnepeni, alunecând, sprijinindu-se de bețe continuau să înainteze spre vârf.
Teama îl cuprindea pe cel rămas mai în urmă…nu mai vedea mare lucru…Cine mama naibii m-a pus să urc pe aici, când traseul mai lin stă elegant lângă noi…se gândea el. Dar era prea târziu să treacă pe celălalt traseu. Cum spune o zicală veche: Bade, dacă ai intrat în horă, apoi joacă! 🙂
Haide, strigă cel din față, scoțându-l din vârtejul de gânduri negre.
Doar n-o să renunți acum! Ținându-l așa, din vorbă-n vorbă, după vreo oră și ceva de cățărat pe Creasta Cocoșului au ajuns în vârf. Un sentiment de mare satisfacție i-a cuprins pe amândoi.
S-au întors apoi pe traseul turistic 🙂
Provocare îndeplinită pe Creasta Cocoșului!
- Descoperă noi oportunități de dezvoltare în ospitalitate la TopHotel Conference 2025! - aprilie 16, 2025
- TopHotel Awards 2025: Intra acum in competitie! - februarie 20, 2025
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
Leave A Comment