Lacul sărat în „laboratorul” lui Ziggy

Simțeam că e ceva mai mult de știut despre lacul sărat Gavril pe care îl văzusem într-o după amiază pregătită de asaltul ploii de toamnă.

Povestea nu se-oprește…
Până la dezvoltarea turismului în zonă, exploatarea sării era una din modalitățile principale de trai ale locuitorilor.
Încă din vremea imperiului Austro-Ungar, din Ocna Șugatag plecau cantități enorme de sare din mine spre țări europene sau chiar în Africa.

Prin anii ’50, exploatarea sării nu a mai fost posibilă în zonă…Apele dulci s-au infiltrat prin minele de sare făcând exploatarea sării imposibilă.

Localitatea devenea ușor ușor o stațiune balneoclimaterică, sub organizarea regimului comunist…Pe atunci, în locul unei mine prăbușite de sare, Gavril, a început să se formeze singurel pe o suprafață de 2,35 hectare.

Lacul sărat are pește: o ciudățenie a naturii

Când am văzut și auzit că sunt săteni care pescuiesc aici eram tare nedumerit. Mă gândeam: Ce fel de natură e asta?

Am aflat apoi, că la suprafață, apa dulce a învins sarea mortală…Un strat subțire a apărut dând viață peștilor și micilor viețuitoare.
Sare, pește și turism…asta a creat natura pentru lacul sărat Gavril, al doilea de acest gen ca adâncime, din România, după Tăul fără Fund (33 m)

Încă un loc fain descoperit de Ziggy 🙂