Munții Rodnei, Vârful Pietrosu

Sâmbătă dimineață, 1 Noiembrie. Soarele domnea pe cerul senin. Îți puteai da seama fără a te gândi prea mult ca, este o zi super de încărcat bateriile cu adrenalina. Și provocarea își face apariția: Cum ajungi din Vișeul de Sus pana la Vf. Pietrosu la 20 de km distanta, în orașul Borșa? Si apoi sa urci pana la 2303 m. Soluția apare si ea: Cu bicicleta.

Poate calea ușoară era amânarea sau căutarea unui mijloc de transport mai rapid, însă daca am vrut adrenalina, atunci sa fie. După 2 ore de mers cu bicicleta si 20 de km parcurși, doar pana la intrarea în orașul Borșa, pe partea dreapta observ indicatorul: Vf. Pietrosu 3,4 ore.

Nu poți explica senzația când îți păcălești mintea cu visul ca aproape ai ajuns si realitatea îți spune, ești abia la jumătatea drumului, poate. Dar nu mă las, drumul șerpuit fin asfaltat își face loc printre casele de o paleta de culori foarte bogata si un rău care își urma cursul de partea stânga a drumului.

După încă o ora de mers ajung la Mănăstirea Pietroasa. Fac o scurta pauza pentru aprovizionarea cu apa si încurajare ca, as mai avea cam 2 ore pana in vârf. Peisajul iți lua parca respirația si prima pătura de nori își făcea simțită prezenta dând de știre parca urmează sa mă grăbesc pentru ca aventura mă așteaptă. Credeam ca am scăpat de drumul șerpuit si îmi imaginam ca va fi unul drept.

De parca drumul pana la atingerea unui scop, vis este un drum drept.

Ajung la stația meteo si întreb:

– Buna ziua.

– Cum e drumul? Cat timp ar dura sa ajung pana la Vârful Pietrosu?

– Drumul e ușor, cam într-o ora ești in vârf.

– Mulțumesc, ne vedem la întoarcere.

Plec si după câteva sute de metri, Lacul Iezer de un luciu unic precum o oglinda mă îndemna sa fac ceva atipic. Scot telefonul, deschid o melodie si fac un scurt video de breakdance.

Acum după scurta încălzire sa “cuceresc” vârful, îmi repet. Urc și poteca îngusta și șerpuita îmi aduce senzații de amețeală, dar bețele cu care mă sprijin își fac rolul.

Ajung in vârf si deodată mă cuprind, un amalgam de emoții: frica, fericire etc.

Petrec 30 de minute în vârf lângă adăpostul construit și steagul tricolor admirând vârfurile înconjurate de stratul de nori gros, trăind cu senzația ca totul în jur era nins și doar vârfurile își fac apariția curajoase. Iau decizia sa cobor si promit ca voi reveni.