10401874_562001057263386_407868612168704052_n

”Am fost provocat de un fost vecin și de asta m-am ambiționat așa de tare. Ne-am întâlnit în Germania chiar la început când am plecat din Vişeu de Sus. În România, noi am fost o familie bine pusă la punct, nu am fost așa de bogați dar am avut de toate. Când am ajuns acolo, atunci pe vremea aia, m-a jignit foarte tare…”Băi Tibi, aicia nu mai sunt 5 lei.” Așa îi spunea lui tata, 5 lei, că a fost șofer, mai făcea câte un ciubuc…5 lei în colo, 5 lei în coace… „Nu mai sunt 5 lei aicia, să vezi ce faci fără părinți, fără nimic…nu-s cârnațuri pe garduri agățate.” Și așa m-a apăsat pe inimă încât mi-am zis în mine…n-am dus-o rău nici în România, în Vişeu de Sus. Îți arăt eu că o să am bani și aici în Germania…așa m-am ambiționat de tare.

Așa am început să lucrez. 5 ani de zile am lucrat non stop. (avea 3 joburi, unul de la 22 la 6, unul de la 6 la 14 și unul de la 15 la 21. )
Dormeam doar când nemții aveau pauză de masă.
În ’90 roata s-a întors…Mi-am cumpărat acolo o casă, de 60 de mii de mărci, una mai veche. Vecinii, care mă cunoșteau deja îmi spuneau: -Măi, trebuia să mai aștepți, să-ți iei ceva mai nou.

Ei nu știau că eu vedeam deja casa aia veche gata reconstruită. Aveam imaginea de ansamblu în cap tot timpul.
Pe lângă toate joburile astea, în loc să dorm sâmbătă, duminică, mi-am cumpărat un bus Euro Line. Plecam vinerea de la job și cumpăram din Vișeu materiale de construcții, mai ieftine. Când a fost gata casa, mi-au oferit pe ea 350 de mii de mărci.
Apoi am ajuns să am o altă firmă de transport, unde am angajat pe cineva.

Așa au mers lucrurile timp de 5 ani până mi-a zis soția: Nu se mai poate în felul ăsta!
Eram ca un schelet…Mi-am dat seama că mă terminam. Am renunțat la joburi și am rămas cu firma de transport. După o vreme, am decis să vând tot ce am construit acolo, am lăsat o parte copiilor și am revenit în țară. Îmi era dor de Vişeu de Sus…
Nu regret nimic din perioada aceea. Am făcut totul pentru familie, așa cum au făcut și ai mei pentru mine. De asta am vrut să petrec mai mult timp cu ei.”

[mashshare]

ZiggY

Cum funcţionează turismul pentru un antreprenor din Vişeu de Sus ?

Primul oraş unde am poposit pentru a descoperi oameni şi locuri de poveste în Maramureş, a fost Vişeu de Sus. Aici nu mi-a fost greu să-l găsesc pe omul din imagine. Toată lumea îl cunoaşte.

În plus, când te plimbi prin oraş, pensiunea lui e foarte bine semnalizată, pe mai multe panouri şi bannere. Atrage turişti români dar şi mulţi străini veniţi din Cehia, Germania, Ungaria şi alte ţări să vadă frumuseţile de pe Valea Vaserului.

Am devenit curios. Să îţi meargă bine în turism nu e ceva ce se construieşte peste noapte sau la întâmplare. Voiam neaparat să aflu cum gândeşte şi ce face ca să aibă rezultate.

Într-o dimineaţă, ne-am întâlnit în cartierul ţipţerilor din Vişeu de Sus, la pensiunea lui rustică, din lemn. M-a întâmpinat cu obişnuita lui veselie dar şi rigoare nemţească, cu ochii mereu pe ceas.

Îmi povesteşte cu satisfacţie începuturile sale în lumea afacerilor când lucra din greu în Germania. Aici a învăţat ce înseamnă să munceşti să greu, uneori până la epuizare şi să meriţi ceea ce îţi doreşti. Atitudinea de om muncitor o păstrează şi acum, la care adaugă înţelepciunea pe care i-o dau timpul şi lecţiile învăţate. Sănătatea, îmi spune el, e un mare dar. A trebuit să-mi pun în pericol viaţa muncind prea mult ca să învăţ asta.

Şi-a dat seama că turismul e o oportunitate pentru Vişeu de Sus şi a pus tot sufletul să creeze un mediu fain unde oamenii să vină cu drag.

Uşor uşor, secretele succesului său ieşeau la iveală…pentru el doar nişte principii de bun simţ: să colaborezi cu vecinii şi concurenţa ta, să spui direct ce ai de spus, să tratezi bine oamenii pe care îi serveşti sau să dăruieşti mereu.

Tinere Ziggy, nu e treaba ta să ştii de unde primeşti, zice el râzând. Concentreză-te să dăruieşti în orice situaţie pentru că negreşit vine înapoi. De când aplic legea asta, pensiunea mea prosperă. Tot timpul primesc inspiraţie să mai construiesc o anexă. Aşa mi-am amenajat grădina, iazul cu peşte în jurul căruia am pus o Mocăniţă în miniatură: satisfacţia copiilor.

Aşa se explică realizările sale, îmi spuneam eu când am plecat din Vişeu de Sus. Turismul de succes nu e ştiinţă nucleară ci aşa cum mi-a arătat acest om e un set de obiceiuri bune aplicate la timp.

Echipa Zig Zag prin România