În vizitele pe care le-am avut până acum în afara țării am fost mereu curioasă de părerile străinilor. Când îi întrebam ce îi duce cu gândul la România răspundeau scurt: Dracula. Dacă pentru străini e în regulă să comercializăm latura aceasta mitică, cu parfum de vampiri, cred că în calitate de români trebuie să luăm și niște parfum de usturoi și să descoperim și alt unghi de abordare. Istoria castelului din Pasul Rucăr-Bran poate fi valorificată și privind atent la anii în care aici a fost reședința de vară a familiei regale a României.

Piatra de temelie a acestui castel nu vorbește, însă, nici despre vestitul Dracula și nici despre regalitate. Acum 640 de ani, pe 19 noiembrie 1377, Ludovic I de Anjou (regele Ungariei) emitea un document care permitea brașovenilor să îți construiască o cetate din piatră în zona Branului. Legătura castelului Bran cu Vlad Țepeș se concretizează spre sfârșitul secolului al XV-lea, când Iancu de Hunedoara, după ce pierde tronul, îi oferă sarcina de a apăra acest loc de trecere spre Transilvania.

Prima oară când am vizitat acest loc aveam doar vreo 13 ani și era exact în contextul unui schimb de experiență cu elevi din Portugalia, Polonia și Spania. Îmi amintesc bine că ghidul pe care l-am avut atunci pusese, de asemenea, accentul pe legenda cu vampiri. Totuși, poveștile, camerele și decorul vorbesc, parcă, despre o altă lume în care strigoii nu își au locul. Mergând cu echipa Zig Zag prin România, după opt ani de la prima vizită și după ceva mai multe ore de istorie și atenție acordată vieții familiei regale, am privit diferit turul nostru la Castelul Bran.

Modificări s-au tot succedat de-a lungul secolelor, însă capitolul meu preferat din istoria castelului își are startul în prima zi a lunii decembrie din 1920. Atunci, Regina Maria a României Mari primește, prin donație, castelul – în semn de recunoștință pentru eforturile Reginei depuse pentru înfăptuirea Marii Unirii din 1918. Cu renovările de rigoare, Regina Maria va face din acest loc reședință regală de vară. În 1938, Principesei Ileana (fiica Reginei Maria) îi este lăsat, prin testament, castelul, însă, 10 ani mai târziu familia regală părăsește țara din cauza regimului comunist recent instalat în România. Astfel, castelul Bran devine proprietate a statului român. În timpul vechiului regim Castelul a fost deschis publicului ca muzeu de istorie, iar după alte restaurări, a fost redeschis în 1993.

În călătoria noastră prin castel, am fost captivați de Dormitorul Reginei Maria, Dormitorul Regelui Ferdinand, Salonul de Muzică și Biblioteca Reginei Maria, piesa de rezistență fiind reprezentată de Scara Secretă. Admirația pentru aceste încăperi s-a născut dintr-o alta: aceea pentru regină, care a estompat din rigiditatea clădirii care avusese, cândva, scop militar, prin decorarea cu atât de mult bun gust și romantism toate aceste camere. Un fapt pe care îl văd amuzant e următorul: găsesc pe internet fotografii în care Branul este surprins pe vreme mohorâtă și fotografii mai adaugă câteva efecte pentru a integra foarte ușor castelul în legenda lui Dracula, însă interiorul acestei clădiri te îmbrățișează cu o altă imagine, cu blândețea familiei regale, cu o atmosferă primitoare, mai ales în Salonul de Muzică, în care pare că s-ar pregăti o reconstituire a vremurilor secolului trecut.

Mare parte a oaspeților care pășesc dincolo de porțile acestui castel sunt atrași de poveștile cuprinse în romanul scriitorului irlandez Bram Stoker, Dracula. Legenda, însă, trebuie să fie legendă și gloria acestui edificiu să fie răspândită prin prisma adevărului istoric.

Articol scris de Nicoleta Felea

Fotografii realizate de Iulian Oancia

Nicoleta Felea
Ultimele postari ale lui Nicoleta Felea (vezi toate)