Când ajungi în stațiunea Râșnov, ești ghidat, cu ușurință, de cetatea medievală așezată pe Dealul Cetății. Urmăm și noi drumul și, după ce găsim parcare, urcăm aleea pavată. Până sus poți opta și pentru unul dintre trenulețele puse la dispoziția oaspeților, pentru 5 lei dus-întors, însă, la fel de bine poți alege o călătorie cu ascensorul pe plan înclinat, pe care îl găsești în zona centrală a orașului. Cu dorința de a explora noul teritoriu, suntem atrași, mai întâi, de înălțime și urcăm pe pietrele albe pentru a prinde cea mai frumoasă panoramă a orașului, doar suntem vestiți vânători de astfel de cadre.

Cel mai bun refugiu în caz de pericole

Începuturile cetății Râșnov, confirmă cercetări arheologice, datează din epoca bronzului. În acest sens, a fost descoperit un sistem de apărare anterior cuceririi romane, care a sfârșit în perioada următoare războaielor date între daci și romani. Câțiva pași înaintați în istorie ne arată că cetatea ar fi fost ridicată în secolul al XIII-lea, în vremea stăpânirii teutone din Țara Bârsei. Totuși, prima mențiune în documente a edificiului se referă la aceasta ca la o fortificație rezistentă asediilor. Mențiunea datează din 1335 și are în vedere rolul salvator al cetății, care salvează viețile locuitorilor în vremea unei invazii a tătarilor. Așezarea de pe Dealul Cetății a reprezentat un refugiu și atunci când s-au manifestat catastrofe naturale.

Poziția strategică a întâmpinat, însă, un obstacol: alimentarea cu apă. Acest lucru îi forța pe refugiați să plece noaptea și să aducă apă de la izvoare din apropiere, chiar în timpul asediilor. O fântână devenise un lucru necesar, astfel că se construiește una între 1623 și 1640, ce avea o adâncime de 146 de metri.

Cetatea Râșnov pe marile ecrane

Cetatea medievală din Râșnov a devenit locul de desfășurare a două filme regizate de Sergiu Nicolaescu: Dacii (1966) și Nemuritorii (1974). Tot aici a fost realizată și pelicula Columna, din 1967, care a reunit actori foarte valoroși ai cinematografiei românești, precum: Florin Piersic, Gheorghe Dinică sau Ilarion Ciobanu.

Punctul culminant, dar și cel pentru care am mai fi rămas vreme îndelungată în curtea interioară a cetății, este artistul care interpreta melodii la acordeon. El a fost cel care crea atmosfera medievală veritabilă, făcând din acel moment o amintire garantat specială! În timp ce filmam actul artistic pentru a-l păstra la propriu în amintiri, în spatele nostru se furișează un pisoi. Între câteva buchetele de levănțică plantate în centrul curții, are o ulcică de lemn din care bea apă și se bucură și el, se pare, de toată veselia din jur și de atenția care i se oferă, atunci când oaspeții îl mângâie sau îl fotografiază.

Cu emoții în zigzag,

Nicoleta Felea

Fotografii realizate de Iulian Oancia